In general, o zi libera in plus inseamna accidente in plus. Poate ca trebuia sa fiu putin mai indirecta, dar nu pot. Ieri aproape am vazut moartea cu ochii de 3 ori. Poate nu neaparat moartea mea... dar... a altora.
Poate ca lucrurul care m-a marcat cel mai mult a fost sa vad o Dacie ca s-a rotit la 10 metri in fata mea, pe un deal umed. Adica masina urca, si dintr-o data, din cauza carosabilului si a vitezei neadaptate, s-a ... nci nu mai stiu daca a facut o intoarcere de 450 de grade sau doar o rotire de 90. Cert e ca a fost de speriat. Nu a fost nimeni accidentat - dar... eu m-am felicitat ca am pastrat distanta, desi masina nu era pe banda mea - pentru ca am avut timp sa franez - Cine se gandesta ca o masina de pe cealalta banda, ar bloca dintr-o data drumul???? Cine? a fost o minune ca nu ne-am lovit reciproc. O alta minune a fost ca in spatele Daciei nu era nici o alta masina, pentru ca as fi fost martora la un accident!!!
Tuesday, June 2, 2015
Friday, May 15, 2015
Sri Lanka - schimbatoarea de vieti - FOOOOD
Sunt o gurmanda, si cine ma cunoasta stie deja asta!
Asa ca las pozele sa va fac papilele gustative sa se trezeasca :0
In principiu am mancat Sri Lankan original - adica putin ( mai mult) picant. Exista si varianta europenizata a mancarurilor - si varianta Sri Lankana la McDonalds.
Asa ca las pozele sa va fac papilele gustative sa se trezeasca :0
In principiu am mancat Sri Lankan original - adica putin ( mai mult) picant. Exista si varianta europenizata a mancarurilor - si varianta Sri Lankana la McDonalds.
Aici suntem la New Banana Leaf
O experienta pe care v-o recomand din tot sufletul, e sa mancati in masina la Plaza in Colombo . Mancarea e exceptionala - va recomand Cheese sau Chiken Kotu - dar neaparat in masina.
Sri Lanka - schimbatoarea de vieti - the dreams
V-ati dorit vreodata sa vedeti un elefant? Sa mergeti pe un elefant? Sa hraniti maimute? Sa faceti plaja in ianuarie? Sa culegeti corali ( morti, nu vii!!) ? Sa inotati cu delfinii?
Eu ... recunosc ca aveam in minte multe lucruri frumoase si nu stiam ca se pot implini TOATE in Sri Lanka.
E aproape ca la noi : au si munte si ocean ( mare )
Au soare tot timpul anului - la ei la 19 grade e racoare :) si nu au un lucru ( inca ) : poluare.
Am fost si am vazut Elefantii la Millennium Elephant Foundation si a fost minunat. Elefantica noastra era foarte blanda - si ne-a plimbat cam 8 minute contra 1700 de rupii ( aproximativ 50 de ron - am facut prebooking cu 3 zile avans, si am avut 15% discount) . E mult? E putin? E pentru o cauza nobila - stii cat costa sa hranesti un elefant :) ? Daca doreai puteai sa te si joci cu elefantii, sa faci baie cu ei - contra cost. Poate daca nu ne era frica ca racim, chiar faceam.
Eu ... recunosc ca aveam in minte multe lucruri frumoase si nu stiam ca se pot implini TOATE in Sri Lanka.
E aproape ca la noi : au si munte si ocean ( mare )
Au soare tot timpul anului - la ei la 19 grade e racoare :) si nu au un lucru ( inca ) : poluare.
Am fost si am vazut Elefantii la Millennium Elephant Foundation si a fost minunat. Elefantica noastra era foarte blanda - si ne-a plimbat cam 8 minute contra 1700 de rupii ( aproximativ 50 de ron - am facut prebooking cu 3 zile avans, si am avut 15% discount) . E mult? E putin? E pentru o cauza nobila - stii cat costa sa hranesti un elefant :) ? Daca doreai puteai sa te si joci cu elefantii, sa faci baie cu ei - contra cost. Poate daca nu ne era frica ca racim, chiar faceam.
E ceva incredibil cand te pui prima oara pe elefant - si te simti total vulnerabil - pentru ca e ceva ce n-ai mai facut in viata ta... dar dupa cateva minute te obisnuiesti - si iti place :) Dupa experienta asta sigur o sa incerc si saltul cu parasuta sau zbor cu parapanta in tandem :)
Un alt lucru pe care imi doream sa-l fac a fost sa vad corali : sa-i iau eu cu mana mea din ocean, si spre fericirea mea, valurile ii aduc la mal.
Here is a preview
Am hranit si maimutele la un templu Budist - dar nu am facut poze - cateodata ca sa "prinzi" momentul, ajunge doar sa-l traiesti :)
Daca mai aveam 2 zile libere - as fi mers sa vad si balenele albastre - care erau in cealalta parte a insulei - dar, daca vedeam tot, oare ce m-ar mai fi facut sa revin ? :)
Sri Lanka - schimbatoarea de vieti - copiii
Dintotdeauna mi-a placut sa calatoresc - asa ca anul trecut cand ma aflam la o conferinta internationala Rotaract in SUA, am cunoscut un grup de Sri Lankani foarte prietenosi care m-au invitat la un proiect umanitar, mi-am spus "De ce nu?"
Cand am zis "Da, in ianuarie vin!" , stiam despre Sri Lanka ca era o insula, la sud de India, i se spunea "Ceylon". si cam atat.
Pur si simplu eu am mare incredere in Rotaract International si daca colegii mei de-acolo m-au chemat, ma duc. Nu stiam ce ma asteapta - dar aveam un feeling ca va fi bine. Va recomand ca daca mergeti intr-o tara straina, sa nu mergeti singuri : sa fiti cu un grup, sa mergeti 2 fete, dar nu singure. Cel putin nu prima data.
Eu am mers cu Diana - o colega din Rotaract Craiova - o tipa super ( desi foarte diferita de mine), cu care m-am inteles chiar daca nu ne cunoasteam. Poate de aici si prima lectie : exista oameni care pun scopul comun mai presus de nevoile personale.
Scopul nostru era sa predam engleza unui grup de orfane.
Sri Lanka a avut un razboi civil de 30 de ani si fetitele erau victimele acestor ani. Cu toate ca noi am venit sa le invatam pe ele engleza, ele ne-au invatat pe noi viata. Lectia 2 : Netmi, Budbika, Heshani, Nabita, Angela si celelalte fetite - se bucurau din orice - o bucurie sincera. Si erau vesele vesele orice se intampla. La inceput mai timide - ca orice copil intre 6-12 ani care vede prima oara oameni noi, cu o piele diferita.
Chiar daca noi romanii credem in general ca din Vest putem sa invatam tot ce trebuie - si Estul ne da din cand in cand lectii bune ( Lectia 3 ) : nu stiu daca toate orfelinatele Sri Lankane sunt asa ca acesta, dar tind sa cred ca da. Acolo toti sunt copii lui Dumnezeu ( un Dumnezeu universal, nu ne-aparat cel crestin) - si acolo in fiecare zi, venea cineva cu un ajutor simbolic. Am vazut batrani de 70 de ani care de ziua lor au adus un tort orfanilor, copii care atunci cand au implinit 9 ani au venit sa doneze o pereche de pantofi tuturor copiilor mai putin fericiti, am vazut corporatisti care veneau cu un tort - pentru ca au fost ajutati de divinitate sa ajunga sus si sa ajute si ei mai departe.
Aceasta experienta m-a facut sa ma simt foarte umila si sa ma gandesc la cate lucruri frumoase putem face noi ca oameni.
Va las sa le cunoasteti pe fetite :)
Si daca doar imaginile si cuvintele mele va fac si pe voi sa doriti sa ajutati putin, let me know :)
Cand am zis "Da, in ianuarie vin!" , stiam despre Sri Lanka ca era o insula, la sud de India, i se spunea "Ceylon". si cam atat.
Pur si simplu eu am mare incredere in Rotaract International si daca colegii mei de-acolo m-au chemat, ma duc. Nu stiam ce ma asteapta - dar aveam un feeling ca va fi bine. Va recomand ca daca mergeti intr-o tara straina, sa nu mergeti singuri : sa fiti cu un grup, sa mergeti 2 fete, dar nu singure. Cel putin nu prima data.
Eu am mers cu Diana - o colega din Rotaract Craiova - o tipa super ( desi foarte diferita de mine), cu care m-am inteles chiar daca nu ne cunoasteam. Poate de aici si prima lectie : exista oameni care pun scopul comun mai presus de nevoile personale.
Scopul nostru era sa predam engleza unui grup de orfane.
Sri Lanka a avut un razboi civil de 30 de ani si fetitele erau victimele acestor ani. Cu toate ca noi am venit sa le invatam pe ele engleza, ele ne-au invatat pe noi viata. Lectia 2 : Netmi, Budbika, Heshani, Nabita, Angela si celelalte fetite - se bucurau din orice - o bucurie sincera. Si erau vesele vesele orice se intampla. La inceput mai timide - ca orice copil intre 6-12 ani care vede prima oara oameni noi, cu o piele diferita.
Chiar daca noi romanii credem in general ca din Vest putem sa invatam tot ce trebuie - si Estul ne da din cand in cand lectii bune ( Lectia 3 ) : nu stiu daca toate orfelinatele Sri Lankane sunt asa ca acesta, dar tind sa cred ca da. Acolo toti sunt copii lui Dumnezeu ( un Dumnezeu universal, nu ne-aparat cel crestin) - si acolo in fiecare zi, venea cineva cu un ajutor simbolic. Am vazut batrani de 70 de ani care de ziua lor au adus un tort orfanilor, copii care atunci cand au implinit 9 ani au venit sa doneze o pereche de pantofi tuturor copiilor mai putin fericiti, am vazut corporatisti care veneau cu un tort - pentru ca au fost ajutati de divinitate sa ajunga sus si sa ajute si ei mai departe.
Aceasta experienta m-a facut sa ma simt foarte umila si sa ma gandesc la cate lucruri frumoase putem face noi ca oameni.
Va las sa le cunoasteti pe fetite :)
Si daca doar imaginile si cuvintele mele va fac si pe voi sa doriti sa ajutati putin, let me know :)
De prin tara adunate
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand ma gandesc la Ciorba de Burta, ma topesc de placere :)
Si daca o mananc intr-o locatie deosebita - parca e si mai buna.
Drumurile mele m-au dus prin Seini - pentru cei care nu stiu ce este - sau unde este : asa eram si eu! Nu auzisem niciodata de aceasta localitate din judetul Maramures. O asezare draguta - de unde vedem foarte bine Muntii Oas-Gutaiului ( cel putin asa cred, oricum, la cat de frumosi sunt, ce conteaza un nume? )
Ma cazez tot timpul la Pensiunea 3 Pini . E foarte bine ingrijita si personalul ospitalier - va dau un singur exemplu de ce :
Intr-o seara, nu stiu de ce - dar aveam pofta de placinte. Singura placintarie din oras era inchisa. In meniul pensiunii nu exista placinte - dar, l-am rugat pe ospatarul de serviciu sa ma ajute. A vorbit domnul la bucatarie - si... dupa cateva minute ma trezesc cu placintele la care am poftit toata ziua.
( Nu stiu daca si pt voi se va putea la fel... dar...)
Si fetelor - sa nu uitam - au baia ideal : 2 super oglinzi :)
Daca sunteti prin Satu-Mare sau Maramures vreodata - va recomand cu drag!
Pana atunci va las cu niste poze :)
Si daca o mananc intr-o locatie deosebita - parca e si mai buna.
Drumurile mele m-au dus prin Seini - pentru cei care nu stiu ce este - sau unde este : asa eram si eu! Nu auzisem niciodata de aceasta localitate din judetul Maramures. O asezare draguta - de unde vedem foarte bine Muntii Oas-Gutaiului ( cel putin asa cred, oricum, la cat de frumosi sunt, ce conteaza un nume? )
Ma cazez tot timpul la Pensiunea 3 Pini . E foarte bine ingrijita si personalul ospitalier - va dau un singur exemplu de ce :
Intr-o seara, nu stiu de ce - dar aveam pofta de placinte. Singura placintarie din oras era inchisa. In meniul pensiunii nu exista placinte - dar, l-am rugat pe ospatarul de serviciu sa ma ajute. A vorbit domnul la bucatarie - si... dupa cateva minute ma trezesc cu placintele la care am poftit toata ziua.
( Nu stiu daca si pt voi se va putea la fel... dar...)
Si fetelor - sa nu uitam - au baia ideal : 2 super oglinzi :)
Daca sunteti prin Satu-Mare sau Maramures vreodata - va recomand cu drag!
Pana atunci va las cu niste poze :)
Friday, October 10, 2014
De profesie fiinta umana...
Creativitea e un lucru mare - si ca norocul ca in fiecare proba, Super Blog ne da sansa sa o dezvoltam! Acest articol s-a nascut dintr-o astfel de joaca. Lectura placuta.
Ati auzit cu siguranta spunandu-se de diversele roluri din viata noastra, de fapt le constientizati zilnic. De exemplu eu sunt fiica, sora, iubita, angajata, colega, consultant, prietena cea mai buna, clienta, vanzatoare, invatacel, profesor, vecina, antreprenor in devenire si, atunci cand sunt doar eu cu mine - sunt cea mai faimoasa dansatoare din apartament!
Oricine vine la mine acasa poate vedea acest lucru : peste tot sunt amintiri ale momentelor importante pentru mine : Trofeul castigat cu voluntarii mei din Brasov, Diploma de facultate din Germania, salul turcesc de la Clubul de Dansuri Orientale, Globul Pamantesc pe care vreau sa-l invart de cateva ori... Dar, asta e lumea mea de acasa. Cand am iesit pe usa si am ajuns la birou sunt doar o alta angajata din multime. Si ma intristeaza putin pentru ca nu in momentele mele de surmenaj, cand am de completat acte - cel mai plictisitor lucru din lume, atunci cand sunt cea mai debusolata - mi-e greu sa gasesc motivatia sa merg mai departe. Acasa, oricat de trista ajung, ma uit pe o poza inspirationala si imi revin. Dar ce sa fac in cele 8 ore la munca... e o treime din zi ?
Simtiti uneori si voi la fel ? Simititi ca vreti sa aveti in fata voastra un moment al nuntii voastre de vis, sau unui pas de dans superb - dupa ce erai sigura ca mirele tau drag te va calca pe rochia impecabila; poate sa fie o poza dragalasa cu ghemotocul tau iubit, sau - mereu tanar - poza cu colegii de clasa la majorat? Asa-i ca e normal sa ne amintim mereu de ceea ce conteaza pentru noi - pana la urma, asa cum zicea o colega de-a mea, munca nu e un loc neaparat pentru a-ti face prieteni - cat e pentru a face bani ca sa platesti pentru ceea ce conteaza.
Bine bine - povestesc eu aici de viata personala si momente frumoase si aducerea acestor momente la birou - poate unii dintre voi credeti c-am luat-o razna si ca vreau milioane de birouri pline de pufosenii, poze cu bebelusi goi, flori uscate din buchetele de mireasa si toate scrisorile de la fostul iubit! Gresit, vreau ceva micut, dar de impact, ceva ce transforma lucrurile marunte si plictisitoare - cum sunt actele in cazul meu, in ceva ce abia astept! Probabil ca toti managerii de resurse umane asteapta cu sufletul la gura solutia motivatoare. Eh, asa cum zice psihologia, hai sa creem ancore pozitive, Pentru mine, solutia este simpla si vine prin personalizare - vreau sa am o stampila Colop Printer G7 cu poza familiei mele la mare, in vara lui 2001, cel mai frumos concediu pe care l-am avut cu parintii si fratele meu. Mai vreau si o poza cu Sauvage, motanelul meu surd cum doarme el cu picioarele in sus. Si mai vreau si o poza cu sutele de tineri din toata lumea care se uita la mine in costum de maramuresanca - si-mi dau like-uri ca pe Facebook! Pentru ca cei de la mine de la birou nu stiu cine sunt eu - si nu pentru ca n-as vrea, dar intr-o firma cu 200+ de oameni, cum apuci sa-i povestesti fiecaruia istoria vietii tale? Dar asa, cand ai un accesoriu discret si util, cine trebuie - va observa - si te va intreba singur. Ce modalitate ingenioasa de a sparge gheata si de a-ti face prieteni noi...
Sunt curioasa - voi cum ati personaliza aceasta stampila minune?
Ati auzit cu siguranta spunandu-se de diversele roluri din viata noastra, de fapt le constientizati zilnic. De exemplu eu sunt fiica, sora, iubita, angajata, colega, consultant, prietena cea mai buna, clienta, vanzatoare, invatacel, profesor, vecina, antreprenor in devenire si, atunci cand sunt doar eu cu mine - sunt cea mai faimoasa dansatoare din apartament!
Oricine vine la mine acasa poate vedea acest lucru : peste tot sunt amintiri ale momentelor importante pentru mine : Trofeul castigat cu voluntarii mei din Brasov, Diploma de facultate din Germania, salul turcesc de la Clubul de Dansuri Orientale, Globul Pamantesc pe care vreau sa-l invart de cateva ori... Dar, asta e lumea mea de acasa. Cand am iesit pe usa si am ajuns la birou sunt doar o alta angajata din multime. Si ma intristeaza putin pentru ca nu in momentele mele de surmenaj, cand am de completat acte - cel mai plictisitor lucru din lume, atunci cand sunt cea mai debusolata - mi-e greu sa gasesc motivatia sa merg mai departe. Acasa, oricat de trista ajung, ma uit pe o poza inspirationala si imi revin. Dar ce sa fac in cele 8 ore la munca... e o treime din zi ?
Simtiti uneori si voi la fel ? Simititi ca vreti sa aveti in fata voastra un moment al nuntii voastre de vis, sau unui pas de dans superb - dupa ce erai sigura ca mirele tau drag te va calca pe rochia impecabila; poate sa fie o poza dragalasa cu ghemotocul tau iubit, sau - mereu tanar - poza cu colegii de clasa la majorat? Asa-i ca e normal sa ne amintim mereu de ceea ce conteaza pentru noi - pana la urma, asa cum zicea o colega de-a mea, munca nu e un loc neaparat pentru a-ti face prieteni - cat e pentru a face bani ca sa platesti pentru ceea ce conteaza.
Bine bine - povestesc eu aici de viata personala si momente frumoase si aducerea acestor momente la birou - poate unii dintre voi credeti c-am luat-o razna si ca vreau milioane de birouri pline de pufosenii, poze cu bebelusi goi, flori uscate din buchetele de mireasa si toate scrisorile de la fostul iubit! Gresit, vreau ceva micut, dar de impact, ceva ce transforma lucrurile marunte si plictisitoare - cum sunt actele in cazul meu, in ceva ce abia astept! Probabil ca toti managerii de resurse umane asteapta cu sufletul la gura solutia motivatoare. Eh, asa cum zice psihologia, hai sa creem ancore pozitive, Pentru mine, solutia este simpla si vine prin personalizare - vreau sa am o stampila Colop Printer G7 cu poza familiei mele la mare, in vara lui 2001, cel mai frumos concediu pe care l-am avut cu parintii si fratele meu. Mai vreau si o poza cu Sauvage, motanelul meu surd cum doarme el cu picioarele in sus. Si mai vreau si o poza cu sutele de tineri din toata lumea care se uita la mine in costum de maramuresanca - si-mi dau like-uri ca pe Facebook! Pentru ca cei de la mine de la birou nu stiu cine sunt eu - si nu pentru ca n-as vrea, dar intr-o firma cu 200+ de oameni, cum apuci sa-i povestesti fiecaruia istoria vietii tale? Dar asa, cand ai un accesoriu discret si util, cine trebuie - va observa - si te va intreba singur. Ce modalitate ingenioasa de a sparge gheata si de a-ti face prieteni noi...
Sunt curioasa - voi cum ati personaliza aceasta stampila minune?
Thursday, October 9, 2014
A fost o data ca niciodata...
o fata draguta, cuminte, la locul ei care a implinit 18 ani. Toate colegele de clasa ii spuneau ca viata se schimba la 18 ani, ca nu va mai ramane asa inocenta, ca la majorat muuuuulte se intampla. Dar, Oana noastra era in lumea ei - cu cartile, cu pregatirea de Bac, de facultate si tot ce mai are in plan o eleva silitoare.
Pentru ca traditia la romani cere o petrecere si pentru ca Oana avea multe neamuri, parintii ei au organizat o petrecere de majorat; au venit si fetele - prietenele ei cele mai bune si cativa colegi de clasa si prin multimea de verisori, unchi, bunici etc. a ajuns si tortul. "Pune-ti o dorinta si sufla tare!" au indemnat-o toti. Si fata noastra, fost sportiva de performanta, asa a si facut. Dupa ce a nimicit cele 18 lumanari, s-a trezit in fata cu o cutiuta frumoasa cu o fundita portocalie. Ea a facut judo de performanta, asa ca bijuteriile nu erau marea ei feblete, dar ce putea sa faca? Zambind, a deschis cutia. Mare i-a fost mirarea sa vada o cheie auto. S-a dus in fata casei si a vazut o masina portocalie cu o funda gigantica. "Surprizaaaa!" Fratele ei mai mare impreuna ca parintii ii cumpasera o masina - noul AYGO de la Toyota
.
" Ce draguta e!" "Se potriveste foarte foarte bine cu ochii tai!" ...complimentele si uralele de bucurie nu mai conteneau sa curga ... doar ca Oana nu-si dorea o masina. Interesele ei se duceau in alte sfere - dar, pentru ca statea destul de departe de liceu, si de curand fratele care o ducea zilnic s-a mutat la casa lui - masina proprie parea singura solutie.
In prima luna, AYGO a stat in parcare - Oanei ii era frica sa nu o zgarie. Din cand in cand se urca la volan, pornea motorul sa o auda cum suna, visa munti, visa depasiri ca-n filme, mers la mare cu fetele....dupa care-si dadea seama ca are frana trasa si se oprea.
Dupa ce a admirat-o pe Sporty - asa si-a botezat ea frumosul AYGO X-cite, s-a hotarat ca oricum va trebui s-o conduca la un moment dat si a zis ca e momentul potrivit pentru asta este ... peste 2 weekenduri cand fratele ei va putea sa stea in dreapta sa o ghideze. Asa ca peste 2 saptamani, Alexandru era in dreapta Oanei si o ghida cu blandete " Prima data verifici pe-afara sa fie totul ok, dar asta iti intra in reflex dupa un timp, dupa care, pui cheia si Sporty iti spune daca esti ok de drum, semnalizezi dreapta ... si esti gata sa Go Fun Yourself! " . La inceput a mers incet incet, dupa care si-a luat inima in dinti si a depasit o caruta, dupa care a zis ca le suna pe fete si le scoate la o plimbare. Vreti sa vedeti si voi ?
Dupa 3 luni de cand Sporty devenise parte din Oana : inainte isi cumpara un parfum, acum era musai si de un odorizant pentru Sporty - in trend cu sezonul : unul cu miros de placinta de dovleac pentru Halloween - nu ca era ea fan, dar ii placea placinta; unul cu miros de scortisoara pentru Craciun , unul sexi pentru cand veneau fetele in masina ei si ii spuneau " Go Fun Yourself!" .
Chiar daca se simtea o soferita priceputa, prefera sa nu depaseasca limitele - doar avea sub un an de experienta! Parca tot timpul departe de celelalte masini, chiar daca stia ca Sporty are si camere la spate pentru parcari super comode, dar ei ii placea sa joace sigur. Pana intr-o zi...
Cand, din cauza zapezii, singurul loc liber ramas era unul foarte stramt in fata scolii. Toata lumea a vazut cum o masina super cocheta parcheza perfect la intrare si din ea a coborat... Oana? Cum spuneam, Oana era modesta asa ca nu se lauda. Oricum, parca nici nu mai era ea. Nu stiu daca doar majoratul te schimba - dar o masina cu siguranta de schimba! Iti da acel sentiment ca tu conduci ceva, si rezultatul este exact cum iti doresti tu: parcari la milimetru, curbe luate stramt si bine si cate si mai cate. Probabil ca atunci si-a adus aminte si Bogdan de colega si vecina lui - era chiar o tipa simpatica.
"Oana - hai si tu cu noi la cheful de Craciun"
"Unde se tine?"
"Sus la Ciuperca, vinerea viitoare de la ora 19.30"
"Sa-mi verific agenda, si poate ai noroc"... dupa cum spuneam, o masina iti da incredere - atunci cand pe sosea apare o situatie neprevazuta, un sofer isi pastreaza calmul. Oana era in al 9-lea cer ca putea sa aplice ceea ce invatase pe sosele si in viata reala.
Vinerea urmatoare, Oana, Alina si Dana se duceau spre Ciuperca... cand, ce sa vezi? pe sosea apare vesta fosforescenta a unui ofiter de politie. Ea stia ca Sporty e in regula, si nu a calcat prea tare acceleratia, dar cine stie?
"Buna seara, ofiter de la serviciul rutier Ioan Pop, permiteti-mi sa va pun cateva intrebari : De cat timp aveti masina aceasta si cat consuma? "
Dupa ce au trecut de coltul strazii, si-a pus masina pe avarii si toate 3 au inceput sa rada. Era prima oara cand se stiau cand au auzit una ca asta.
" Go Fun Yourself!" au strigat ele si si-au continuat drumul.
Si au ajuns la Ciuperca. Acolo, Bogdan era deja cu un pahar in mana - si toata lumea se distra. Cele 3 printese au fost remarcate de la intrare - cred ca designul indraznet al lui AYGO transmite indrazneala si incredere catre toti pasagerii!
Dupa cateva dansuri intense si conversatii inteligente, Bogdan, care nu era nici el prost, ii spune Oanei ca vrea sa plece acasa si incepe sa-si caute cheile!
"Dar ai baut"
"Asa e, dar stii sa conduci un automobil AYGO, asa ca ma duci tu acasa"
"Bine, dar o luam pe Sporty a mea - trebuie sa le las si pe fete."
Si cum se face in povesti ca ordinea de coborare a pasagerilor era : Alina, Dana si foarte aproape de casa Oanei - Bogdan. Cum spuneam ca AYGO are un consum mic, au stat cu incalzirea pornita si se uitau la stele - si asa a inceput o poveste frumoasa de dragoste, care continua si la facultate, unde, in parcarea unui camin stau tot timpul nedespartite o Toyota AYGO Neagra langa una Portocalie . Oare care-i mai frumoasa?
Ca de n-ar fi fost Super Blog, ca eu astea sa le scriu, cum ati fi aflat povestea ce-o stiu ? :)
Pentru ca traditia la romani cere o petrecere si pentru ca Oana avea multe neamuri, parintii ei au organizat o petrecere de majorat; au venit si fetele - prietenele ei cele mai bune si cativa colegi de clasa si prin multimea de verisori, unchi, bunici etc. a ajuns si tortul. "Pune-ti o dorinta si sufla tare!" au indemnat-o toti. Si fata noastra, fost sportiva de performanta, asa a si facut. Dupa ce a nimicit cele 18 lumanari, s-a trezit in fata cu o cutiuta frumoasa cu o fundita portocalie. Ea a facut judo de performanta, asa ca bijuteriile nu erau marea ei feblete, dar ce putea sa faca? Zambind, a deschis cutia. Mare i-a fost mirarea sa vada o cheie auto. S-a dus in fata casei si a vazut o masina portocalie cu o funda gigantica. "Surprizaaaa!" Fratele ei mai mare impreuna ca parintii ii cumpasera o masina - noul AYGO de la Toyota
" Ce draguta e!" "Se potriveste foarte foarte bine cu ochii tai!" ...complimentele si uralele de bucurie nu mai conteneau sa curga ... doar ca Oana nu-si dorea o masina. Interesele ei se duceau in alte sfere - dar, pentru ca statea destul de departe de liceu, si de curand fratele care o ducea zilnic s-a mutat la casa lui - masina proprie parea singura solutie.
In prima luna, AYGO a stat in parcare - Oanei ii era frica sa nu o zgarie. Din cand in cand se urca la volan, pornea motorul sa o auda cum suna, visa munti, visa depasiri ca-n filme, mers la mare cu fetele....dupa care-si dadea seama ca are frana trasa si se oprea.
Dupa ce a admirat-o pe Sporty - asa si-a botezat ea frumosul AYGO X-cite, s-a hotarat ca oricum va trebui s-o conduca la un moment dat si a zis ca e momentul potrivit pentru asta este ... peste 2 weekenduri cand fratele ei va putea sa stea in dreapta sa o ghideze. Asa ca peste 2 saptamani, Alexandru era in dreapta Oanei si o ghida cu blandete " Prima data verifici pe-afara sa fie totul ok, dar asta iti intra in reflex dupa un timp, dupa care, pui cheia si Sporty iti spune daca esti ok de drum, semnalizezi dreapta ... si esti gata sa Go Fun Yourself! " . La inceput a mers incet incet, dupa care si-a luat inima in dinti si a depasit o caruta, dupa care a zis ca le suna pe fete si le scoate la o plimbare. Vreti sa vedeti si voi ?
Dupa 3 luni de cand Sporty devenise parte din Oana : inainte isi cumpara un parfum, acum era musai si de un odorizant pentru Sporty - in trend cu sezonul : unul cu miros de placinta de dovleac pentru Halloween - nu ca era ea fan, dar ii placea placinta; unul cu miros de scortisoara pentru Craciun , unul sexi pentru cand veneau fetele in masina ei si ii spuneau " Go Fun Yourself!" .
Chiar daca se simtea o soferita priceputa, prefera sa nu depaseasca limitele - doar avea sub un an de experienta! Parca tot timpul departe de celelalte masini, chiar daca stia ca Sporty are si camere la spate pentru parcari super comode, dar ei ii placea sa joace sigur. Pana intr-o zi...
Cand, din cauza zapezii, singurul loc liber ramas era unul foarte stramt in fata scolii. Toata lumea a vazut cum o masina super cocheta parcheza perfect la intrare si din ea a coborat... Oana? Cum spuneam, Oana era modesta asa ca nu se lauda. Oricum, parca nici nu mai era ea. Nu stiu daca doar majoratul te schimba - dar o masina cu siguranta de schimba! Iti da acel sentiment ca tu conduci ceva, si rezultatul este exact cum iti doresti tu: parcari la milimetru, curbe luate stramt si bine si cate si mai cate. Probabil ca atunci si-a adus aminte si Bogdan de colega si vecina lui - era chiar o tipa simpatica.
"Oana - hai si tu cu noi la cheful de Craciun"
"Unde se tine?"
"Sus la Ciuperca, vinerea viitoare de la ora 19.30"
"Sa-mi verific agenda, si poate ai noroc"... dupa cum spuneam, o masina iti da incredere - atunci cand pe sosea apare o situatie neprevazuta, un sofer isi pastreaza calmul. Oana era in al 9-lea cer ca putea sa aplice ceea ce invatase pe sosele si in viata reala.
Vinerea urmatoare, Oana, Alina si Dana se duceau spre Ciuperca... cand, ce sa vezi? pe sosea apare vesta fosforescenta a unui ofiter de politie. Ea stia ca Sporty e in regula, si nu a calcat prea tare acceleratia, dar cine stie?
"Buna seara, ofiter de la serviciul rutier Ioan Pop, permiteti-mi sa va pun cateva intrebari : De cat timp aveti masina aceasta si cat consuma? "
Dupa ce au trecut de coltul strazii, si-a pus masina pe avarii si toate 3 au inceput sa rada. Era prima oara cand se stiau cand au auzit una ca asta.
" Go Fun Yourself!" au strigat ele si si-au continuat drumul.
Si au ajuns la Ciuperca. Acolo, Bogdan era deja cu un pahar in mana - si toata lumea se distra. Cele 3 printese au fost remarcate de la intrare - cred ca designul indraznet al lui AYGO transmite indrazneala si incredere catre toti pasagerii!
Dupa cateva dansuri intense si conversatii inteligente, Bogdan, care nu era nici el prost, ii spune Oanei ca vrea sa plece acasa si incepe sa-si caute cheile!
"Dar ai baut"
"Asa e, dar stii sa conduci un automobil AYGO, asa ca ma duci tu acasa"
"Bine, dar o luam pe Sporty a mea - trebuie sa le las si pe fete."
Si cum se face in povesti ca ordinea de coborare a pasagerilor era : Alina, Dana si foarte aproape de casa Oanei - Bogdan. Cum spuneam ca AYGO are un consum mic, au stat cu incalzirea pornita si se uitau la stele - si asa a inceput o poveste frumoasa de dragoste, care continua si la facultate, unde, in parcarea unui camin stau tot timpul nedespartite o Toyota AYGO Neagra langa una Portocalie . Oare care-i mai frumoasa?
Ca de n-ar fi fost Super Blog, ca eu astea sa le scriu, cum ati fi aflat povestea ce-o stiu ? :)
Subscribe to:
Posts (Atom)