Monday, May 7, 2018

Despre cum sa ne calmam in ziua de azi

Azi am fost in oras sa ma vad cu un om special care si-a gasit o femeie deosebita cu care se va insura ( lui nu i-am spus asta fata in fata, dar spera sa fie in cei 50% care traiesc fericiti pana la adanci batraneti).
Si am stat si am povestit, ca eu aveam o jumatate de zi libera,am si intarziat putin pentru ca nu mi-am gasit din prima loc la parcarea Primariei, si omul a facut misto de mine ca mai bine luam un Uber,  si am baut ceai timp de 90 de minute, m-am plimbat pe centru si am vazut o sceneta de teatru in aer liber, soarele era pe cer si totul era asa de frumos, ca merita pus pe Instagram.
Stiam ca e posibil ca parcarea cu taxa sa nu acepte carduri, asa ca am mers si la bancomat sa scot cash pentru plata. Erau 5 oameni in fata mea, dar eu am calculat ca si asa voi ajunge sa platesc aproximativ cu 2 minute inainte sa-mi expire cea de-a doua ora de parcare. Am scos 100 de ron, pentru ca nu aveam 190 pe card, cat as fi vrut sa scot, si mi-am zis ca ma descurc si asa. Dimineata aveam 40 de ron la mine, dar trebuia sa ii dau iubitului meu, si, in loc sa ii dau doar 20 de ron cat imi ceruse, am zis ca ii dau 40 ca eu mai pot sa imi scot oricand.
Am traversat, am scos tichetul de parcare si m-am dus sa achit la automat. Intradevar nu accepta carduri, dar nici bancnote de 100 de ron cum aveam eu. Am inceput sa alerg prin toata parcarea cautand pe cineva care sa imi schimbe macar in 2 de 50 bancnota mea de 100. Mi-era asa de frica ca dupa 2 ore parcarea ma va costa 1 milion, nici n-aveti idee. Nu stiu de unde mi-a venit aceasta frica, dar eu alergam prin parcare ca disperata. La al 3-lea refuz m-am dus la bancomat sa mai scot 10 ron. Era coada dar am rugat-o cu fermitatea omului disperat pe domnisoara care urma : "lasa-ma te rog ca am mare nevoie". M-a lasat, dar am scos doar 10 ron; speram ca imi vor ajunge pentru 2 ore de parcare in Cluj.
Am alergat spre automatul de parcare si cand am introdus tichetul mi-a aratat 2 ore si 1 minut - 20 de ron. Am scos tichetul, m-am dus la masina si am inceput sa plang, de nervi. Toate detaliile acestea aparent inutile : ca am avut de dimineata bani si i-am dat pe toti fara ca acest lucru sa fie necesar, ca am vrut sa scot bani din bancomat dar nu am avut cati aveam nevoie, ca am vrut sa evit ceva si tot acolo s-a ajuns, mi-au intins nervii la maxim. Gresisem cu niste aproximari, si greseala se plateste scump. Sunt convinsa ca la un moment dat in viata un lucru similar vi s-a intamplat si voua. Si cum plangeam in masina in speranta ca ma voi calma la un moment dat, ... acel moment a venit cand mi-am spus, ok, asta e, nu imi convine deloc sa platesc 20 de ron pentru 2 ore si 1 minut de stat in parcare, dar daca asa au iesit lucrurile azi, asa au iesit. Toata ziua fusese frumoasa, nu avea rost sa mi-o stric chiar acum, cu o picatura de cerneala intr-un ocean de frumos.
M-am linistit si m-am oprit din plans. Oricum mi-am spus ca daca tot mai am de platit, macar sa ma mai plimb 40 de minute, dar acum m-am dus prima oara la bancomat, am stat a 3-a oara la coada si mi-am scos 10 ron, dupa care m-am plimbat putin prin Piata Muzeului.
Cand se apropia terminarea celei de-a 3 ora de parcare, m-am intors sa achit, resemnata cu gandul ca am facut ce s-a putut dintr-o situatie proasta, incercand sa ma consolez cu "bine ca totusi nu a fost 100 de ron".  La automatul de parcare lucra un domn; il intreb: pot plati? Imi spune ca pot sa plec. "Si parcarea?" Azi e gratis, veni raspunsul lui. Nici nu stiti cat de fericita am fost cand mi-a spus ca cea mai mare frica a mea si regretul meu cel mai mare pe acea zi s-au spulberat. I-am multumit frumos si am plecat.

Ar fi frumos ca Universul sa ne dea o rasplata de fiecare data cand acceptam o greseala de-a noastra, dar, nu strica sa credem. Si chiar daca Universul nu ne rasplateste cu parcarea gratuita mereu, am putea sa acceptam ca unele lucruri le vom schimba doar dupa ce vom accepta cum se petrec ele momentan.
Voi ce parere aveti?

Wednesday, April 4, 2018

Ce am invatat din postarile lunii martie

La inceputul lui februarie am scris un articol despre experimentul pe care il fac pe contul meu de Instagram, si l-am postat pe un grup cu bloggeri ( eu as spune chiar ca majoritatea celor de pe acel grup de Super Bloggeri sunt niste oameni foarte de treaba, si ma bucur ca intamplator au ajuns in viata mea si sper sa ne cunoastem si offline). Am vazut ca lumea a intrat pe link ( multumesc!) daaar, cel mai dragut lucru mi s-a parut ca o bloggerita foarte amabila, observand ca am uitat sa scriu o jumatate de propozitie, mi-a scris foarte politicos si m-am corectat. Chiar daca acest lucru are indirect legatura cu titlul si cu Instagram, mi s-a parut foarte relevant de pus aici, pentru toti cei care sunt in cautarea altor oameni faini cu care sa relationeze.

Revenind la tema articolului, am invatat cat de mult am ajuns sa "urasc" conturile unde toate poze au aceleasi editari, aceleasi filtre, acelasi aspect uniform al pozelor. Come on people, oare viata noastra e la fel zi de zi? Adica nu stiu, sau mesajul acestor conturi este ca recipientul are mereu aceleasi lentile, sau, ca mesajul are aceeasi forma. De-asemenea, care-i faza cu cafeaua? Really? Adica de ce nu pune nimeni poze cu apa? Cand toata lumea stie cat de buna e apa. Cred ca am sa ma apuc sa pun eu poze cu apa. Deja m-am saturat de cesti de cafea, cu spuma multa si cu zaahaaaaar. Oameni buni, de-obicei voi nu beti cafea, beti o bautura duuuuulce duuuulce si de-aia va place. Sa imi spuna mie bautorii de cafea, ochi in ochi si cu mana pe inima ca lor le place gustul amar al cafelei. Nu zic nimic de miros - zic de gustul amar. Noah fratilor, atata timp cat puneti zahar si lapte in cafea mai mult decat cafea, voi nu beti cafea. Asa percep eu si filtrele - tie, drag utilizator exclusiv de filtre, nu iti place Instagramul, iti plac efectul ala dragut al filtrelor ( as spune si e foarte posibil ca nu iti place nici viata ta, daca MEREU! incerci sa o infrumusetezi, dar asta o sa mearga inspre alte subiecte, intr-o alta postare).

De-asemenea, daca esti creator de continut, cat de mult sa iti iubesti cafeaua ca sa pui ... 30-40 de poze cu cafeaua? din ultimele 90 de poze? Imi spui tu mie ca 1/3 din ceea ce vezi tu este cafea? Da, atunci nu esti blogger/ vlogger de lifestyle. Esti Barista!

Oricum, ma bucur enorm ca am realizat ce nu-mi place sa vad si ca pot sa pun ceea ce-mi place. 99,9%  din folografiile mele nu au filtru, si cele care au, au filtru cu efecte - apar 2 motani in loc de 1 de exemplu, deci nu mint ca arat mai bine. Cateodata, cand avem pe la evenimente fotografi, chiar ma intreb daca sa imi fac poze cu obiectivul lor si de obicei ii rog sa nu retuseze pozele in care apar. Mi se pare aiurea sa imi pun niste poze aratand altfel decat in realitate. Ce vand? Si cand vand, nu ma refer neaparat la bani, ci pur si simplu la imaginea pe care o portretizez. Eu vand realitate. Totusi, inca nu am pus nici o poza urata pe Instagram. Sper doar ca lumea sa stie ca exista. Am pus momentan doar poze imperfecte cu momente perfect din viata mea, care e si cu bune, si cu rele.

O sa vad ce aduce luna aprilie.

Sunday, March 25, 2018

A murit un cerb.

A murit un cerb. Si ce conteaza? Zilnic mor milioane de pui, porci, vaci. Din cand in cand mai moare si un rinocer sau un elefant.

Am spus gresit. A fost ucis un cerb, de animale bipede meschine. Un cerb si un cal au interactionat intr-un sat din Romania anului 2018. Dupa ce filmarea interactiunii lor se opreste, cerbul ratacit se intoarce spre padure. Povestea spune ca mai multi sateni imputiti si beti - nu vreau sa zic moldoveni , dar acesti cetateni nu fac onoare unui pamant istoric si crestin precum e Suceava, l-au urmarit, omorat cu unelte improprii si i-au taiat coarnele si carnea cu bomfaierul! Mi-e scarba ca acum 100 de ani poate strabunicii lor - ai mei cu siguranta, au luptat ca noi sa ne unim, pentru ca erau frati, in cuget si simtiri.

Tu fiinta care respiri, de ce? De ce esti atat de rau, ce s-a putut intampla in viata ta ca sa crezi ca ai drept de viata si de moarte asupra unei alte fiinte? De ce esti asa de prost sa omori un animal protejat de lege?!!! Si in afara sezonului de vanatoare si fara sa fii vanator???

Eu nu stiu ce se va intampla cu acei lasi care au omorat un cerb speriat si ratacit si probabil infometat.
Nu stiu daca vor ajunge in Rai sau in IAD - nici macar nu stiu ca exista, doar cred. Si chiar daca atunci cand lumina se stinge definitiv, totul s-ar termina, eu cred ca nu am venit pe acest pamant pentru a fi rea.


Oameni sunt ucisi in fiecare zi in Siria, in America si peste tot in lume, si cred ca aceeasi ura si lipsa de dragoste care i-au facut pe sateni sa ucida cerbul sunt responsabile pentru tot ce este rau in jurul nostru. M-am tot gandit, si oamenii cu care am avut discutii mai mult sau mai putin pasnice m-au intrebat: si ce e de facut?
Nu stiu exact. Cred cu tarie ca noi ca oameni nu suntem un cancer al planetei, dar ego-ul nostru este. Cred ca ne place sa vrem si sa primim, si din cauza multor tehnologii care ne creaza asteptari false, vrem sa primim doar lucruri scumpe. De mii de ani lumea primeste bijuterii si cai putere, dar noi ne consideram mult mai evoluati decat stramosii nostri, si putem vedea mai profund . Aceasta profunzime ar trebui sa ne faca sa ne bucuram de ceea ce avem : viata mai lunga pe pamant, conditii de viata mai bune, etc. Cred ca in loc sa ne rugam pentru sanatatea conducatorilor nostri, ar trebui sa ne rugam pentru ca tot ceea ce fac ei sa fie in folosul populatiei, care, in cea mai buna era a Pamantului, este foarte polarizata : diferentele intre bogati si saraci cresc, si uciderile in masa sunt la ordinea zilei . Cred ca ar trebui sa meditam si cred ca toti transmitem o energie - si ca daca aceasta energie "gandeste" la fel - atunci, la un moment dat va fi pace.

Revenind la ucigasii cerbului - lor le spun asa : Eu azi nu mai sunt sora cu voi in cuget si simtiri. Sper sa vreti sa-mi redeveniti frati si sa faceti pasii care trebuie, ca moartea cerbului sa nu fi fost in zadar.


P.S. - una din sursele mele privind inegalitatea este contul de Instagram al Unesco, care in fiecare vineri are o tematica despre inegalitatea la nivel mondial. Foarte interesant si trist, dar, la fiecare problema prezinta o solutie.

P.S. 2 - vestea buna este ca Politia s-a autosesizat in cazul cerbului ucis, si cred ca vom avea inculpati.

Monday, March 19, 2018

Pentru cine ne-mbracam?

Cine a interactionat cat de cat cu mine probabil stie ca imi place foarte mult sa dansez. Sarbii au un cantec, Placi Zemlo ( Plangi Pamantule) , destul de antrenant, care are si un dans dragut cu pas adaugat. Nu am mai dansat dansul de ceva vreme si am vrut sa  imi amintesc pasii, asa ca am cautat pe Youtube - sa vad ce si cum.

Intamplator am dat si de o cantareata autohtona care canta, probabil, la zilele vreunei localitati ( localitatea se numeste Luncavita, are cam 6000 de locuitori si este in jud. Tulcea, iar cantareata da, o stiti, a  cantat in trupa aia, nu e asemanare intamplatoare).

Ok. Ce vedem aici? In primele minute vedem o multime de copii care se uita la o cantareata/ dansatoare imbracata din cu totul alt film decat ei, care are o fusta cu franjuri care prin invartire, lasa la vedere o pereche ( decenta, Slava Domnului!) de chiloti negri. Mai sunt pe-acolo cateva miscari senzuale - care nu au nici o treaba cu PIESA!( o femeie trista vorbeste cu Pamantul despre fostul ei iubit si ii spune sa planga), cu audienta ( minori, virgini, care se joaca cu papusile si alearga pe iarba)  , eu as spune ca nici macar pe aceasta linie melodica nu merg ( dar aici chiar nu mai e relevant).

Diana draga, impartim aceelasi nume, ne place cel putin 1 piesa amandurora, asa ca vreau sa te intreb : de ce la TVR ai putut fi imbracata foarte dragut, si te vedea o tara intreaga, iar aici, la tara, sa nu ne mai tot ascundem dupa cuvinte, ai venit ca la un show semi-erotic? Sper ca la un moment dat, cuvintele mele sa ajunga si la tine, pentru ca e pacat  sa alegi sa faci o nepotrivire intre tine si audienta: ai voce, esti draguta, nu am auzit nimic rau despre tine, asa ca te rog frumos sa te gandesti : pentru cine ma imbrac? Merita cei poate 1-2000 de euro primiti pe show integritatea mea? Acele fetite si acei baietei de la tara sau de la orice show, sunt ajutati daca vad o femeie frumusica cum se dezbraca? Oare ar fi mai mult ajutati sa inteleaga despre ce este piesa? Sa inteleaga ce canti?

Si asa cum as intreaba-o pe Diana fata in fata, le-as intreba pe toate despuiatele de pe la noi si de prin alte tari. Voi, pentru cine va imbracati?

Tuesday, April 25, 2017

Cine suntem noi?

Zilele acestea au fost Campionatele Europene de Gimnastica Artistica - gazduite de Cluj-Napoca. 4 medalii castigate de catre 3 sportivi la 3 probe. 2 de aur. Toata sala canta imnul Romaniei alaturi de Marian Dragulescu si de Catalina Ponor. Felicitari lor pentru munca depusa. E o mare realizare sa castigi un aur international la tine acasa. Poate ca acum a fost si momentul in care 


Totusi, situatia este nespus de trista. De ce? Pentru ca medaliile noastre de aur au fost castigate de doi "batrani". Nu, nu am nimic cu varsta lor, spun doar ca e de 2 ori mai mare decat a celorlalti concurenti. Marian face anul acesta 37 de ani si Catalina 30. Catalina e mare fata de celelalte gimnaste. E fantastic cat de mult si-au dorit sa castige: si s-a vazut. Totusi, din 2000 si pana acum chiar nu s-a mai nascut nici o viitoare stea a gimnasticii? Tin minte si acum si acum cum prin 1996-2004 Romania domina tot la gimnastica feminina. La masculin oare o sa fie tot Marian Dragulescu peste 30 de ani? Adica intra in pensie, si ce sa faca omul sa nu se plictiseasca, mai vine sa sara calul sau sa face niste tumbe la sol... Ce face el este fenomenal, dar noi restul, ce crestem? 


E bine sa fii bucuros cand ai campioni, dar e si normal. 

Monday, April 10, 2017

Viața buna

M-am gandit de foarte multe ori ce viata frumoasa am eu - si acesta este si unul dintre motivele pentru care m-am apucat de blogging : sa impartasesc tuturor momentele frumoase de care fiecare are nevoie pentru a continua.

Adica, ce e chiar asa de frumos in trairile mele?
Nimic, doar cum le vad eu. Glumesc. Am un iubit super romantic care imi face mereu cate un gest dragut, am o iubitoare si viata ma pune in diferite situatii placute.  Viata, sau eu.
De exemplu azi, am ales sa ma inscriu intr-o competitie pentru bloggeri. Ce e aia? Acolo e locul unde cei ca mine, pasionati de scris, pot sa isi exerseze talentul in diferite provocari. Va propun sa imi urmariti evolutia la probele din Primavara BlogAwards 2017 si eu va tin la curent cu premiile sau ma rog, orice mi se pare interesant si face viata buna.

Sa ne citim cu bine,
Di

Saturday, April 1, 2017

Transformari

Pe Andrei l-am cunoscut in 2013, la Cluj. Un barbat bine, lucra in domeniul IT, facea voluntariat - un om cu bun simt si o cultura generala vasta - portretul robot al unei persoane de succes. Cand discutia a mers catre mama lui naturala si mama lui, mi-am dat seama ca povestea e mai lunga.
Andrei nu a avut cea mai usoara viata si de la 4 ani a ajuns in grija organizatiei S.O.S. Satele Copiilor, intr-un judet al Transilvaniei. Impartea casa cu inca 7 copii care au avut un start dificil in viata si despre asistenta maternala care a avut grija de el vorbeste referindu-se la "mama". Acum are 29 de ani, este IT-is la Cluj si si-a cumparat un apartament in orasul natal, "pentru cand se va intoarce". Pentru el, ajutorul oferit de cei de la SOS Satele Copiilor a fost exact sprijinul necesar care l-a ajutat sa paseasca in viata fara frica. 

#Farafrica e si motto-ul noii campanii de la Dr. Oetker, care doneaza cate 1 euro catre SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste inscrisa pe http://www.prajiturifarafrica.roDonatia va merge catre divizia Mama SOS, care ofera copiilor vulnerabili, ce au pierdut sprijinul familiei biologice, o a doua sansa de a creste alaturi de o familie iubitoare. Tu in viata ai avut momente in care ai facut ceva fara frica? Poate ai plecat intr-un oras nou sau ti-ai transformat pasiunea in meserie, sau ... ai pus poza cu cine, desi stiai ca a doua zi esti asteptat la antrenament... Orice ai facut, spune-ne tuturor, si ofera o sansa unor copii care au mare nevoie de ea. TU ii poti ajuta, prin cel mai mic exemplu al tau, sa ajunga cea mai buna versiune a lor.