Friday, March 3, 2017

Ziua in care am uitat sa mai fiu om...

Azi e in sfarsit soare si cald afara. Azi clientii mei au fost politicosi - dar perfizi. Azi iubitul meu s-a purtat frumos cu mine. Azi am primit vestea ca nu voi lua locul de munca pe care mi-l doream - si cu toate ca restul lucrurilor mi-au mers bine sau chiar foarte bine, acest lucru m-a terminat. Deja ma vedeam in acel birou, deja aveam planuri si stiam care sunt pasii - doar ca ... nici nu mai conteaza de ce nu l-am primit.

Partea cea mai trista pentru mine azi, e ceea ce a declansat in mine: am crezut ca voi fi bine, dar nu a fost asa. Am tipat la un curier. Omul nu mi-a gresit chiar asa de tare - a fost el putin mai cum nu trebuia sa fie, dar nu merita nimic din ce i-am zis eu gresit. Nu l-am trimis in origini dar in acel moment nici eu, nici mama mea, nici bunica mea nu am fost mandre de mine. La 10 minute dupa l-am sunat. I-am cerut scuze, ca nu e vina lui ca eu am o zi proasta si ca m-am descarcat pe el. A acceptat scuzele. Cand ne-am vazut am vrut sa ii dau un cadou. Nu a vrut sa accepte. A fost mai sus ca mine. Desi e "doar un livrator" mi-a dat clasa. Alex, imi cer scuze inca o data si iti multumesc

No comments:

Post a Comment