Ce ne invata drumul

Merg mult cu trenul. Aproape saptamana de saptamana fac drumul Bucuresti-Brasov, de-obicei cu personalul si fiecare drum imi aduce ceva nou.

Una dintre cele mai memorabile calatorii a avut loc acum cateva luni, in timpul vacantei de Pasti. Un grup de liceeni bucuresteni a mers la Busteni. Tipete, chiote, manele - se auzeau de la etajul superior - era 6 dimineata si mi-ar fi placut sa dorm. La fel gandeau si ceilalti pasageri de la "parterul" trenului, dar nimeni nu s-a dus la ei - stiam ca se bucura de "libertate" si speram ca in curand diriginta ii va stapani. La un moment dat s-au oprit. Au coborat si au inceput sa-si fumeze linistiti tigara, in timpul mersului - cu usa vagonului fortata. Cei care mai obisnuiti sa calatoriti cu personalul stiti ca, desi este ilegal, usa poate sta deschisa in timpul mersului - exista o siguranta, care poate fi deblocata. Bineinteles ca se produce un zgomot teribil - care se aude doar in vagon; cei din usa nu il percep, din cauza rotilor. Si stateau elevii si fumau linistiti, si zgomotul imi intra in oase. M-am ridicat si i-am rugat sa inchida usa, deoarece acustica vagonului este mult diferita de perceptia lor. Erau mai fortosi ca mine, erau un grup, pareau baieti de baieti - dar au zis imediat si au inchis-o. Deci in adancul inimii, erau copii buni.

Dupa 30 de minute baietii au ajuns din nou la usa. Iarasi zgomot. A mers la ei un domn - aparent de la biroul juridic al CFR. A tipat la ei. Cred ca forta nu este un argument logic pentru niste adoescenti. Asa au crezut si ei, si s-au rastit la domn. El i-a amenintat cu functia si le-a promis ca ii coboara la prima statie si ii amendeaza. Dupa mai multe tipete, usa s-a inchis. Si a venit urmatoarea statie. Si nimeni nu a fost coborat, nimeni nu a primit vreo amenda, nici un politist CFR nu s-a prezentat. Desi, exista temeiul legal - deranjarea ordinii publice.
Daca politia nu a urcat, a urcat un muzicant cu un acordeon. Gasca noastra, vazand ca nu exista consecinte - au pus ban la ban, si au cerut cu dedicatie melodii de nunta. Si dai si joaca. Ei - deasupra, cu nervii nostri. Dupa care au coborat, si dansau in fata domnului cu amenintarile.
In urmatoarea statia controlorul a fumat o tigara cu ei, si i-a rugat sa se linisteasca. Au fost ascultatori.

Ce invatam din povestea aceasta? Romanul a ramas tot creativ! Si ca vorba dulce, mult aduce - ceea ce oricum stiam. Ceea ce am invatat eu, si poate mai multe organe ale statului ar trebui sa puna in aplicare e ca: daca tot exista un temei legal, si tot se face o amenintare - macar un avertisment scris sa fie, altfel nu te va lua nimeni in seama. Cum spuneam, asta daca nu merge cu vorba buna. De atatea ori de cate e necesar.