Ce ne invata drumul

Merg mult cu trenul. Aproape saptamana de saptamana fac drumul Bucuresti-Brasov, de-obicei cu personalul si fiecare drum imi aduce ceva nou.

Una dintre cele mai memorabile calatorii a avut loc acum cateva luni, in timpul vacantei de Pasti. Un grup de liceeni bucuresteni a mers la Busteni. Tipete, chiote, manele - se auzeau de la etajul superior - era 6 dimineata si mi-ar fi placut sa dorm. La fel gandeau si ceilalti pasageri de la "parterul" trenului, dar nimeni nu s-a dus la ei - stiam ca se bucura de "libertate" si speram ca in curand diriginta ii va stapani. La un moment dat s-au oprit. Au coborat si au inceput sa-si fumeze linistiti tigara, in timpul mersului - cu usa vagonului fortata. Cei care mai obisnuiti sa calatoriti cu personalul stiti ca, desi este ilegal, usa poate sta deschisa in timpul mersului - exista o siguranta, care poate fi deblocata. Bineinteles ca se produce un zgomot teribil - care se aude doar in vagon; cei din usa nu il percep, din cauza rotilor. Si stateau elevii si fumau linistiti, si zgomotul imi intra in oase. M-am ridicat si i-am rugat sa inchida usa, deoarece acustica vagonului este mult diferita de perceptia lor. Erau mai fortosi ca mine, erau un grup, pareau baieti de baieti - dar au zis imediat si au inchis-o. Deci in adancul inimii, erau copii buni.

Dupa 30 de minute baietii au ajuns din nou la usa. Iarasi zgomot. A mers la ei un domn - aparent de la biroul juridic al CFR. A tipat la ei. Cred ca forta nu este un argument logic pentru niste adoescenti. Asa au crezut si ei, si s-au rastit la domn. El i-a amenintat cu functia si le-a promis ca ii coboara la prima statie si ii amendeaza. Dupa mai multe tipete, usa s-a inchis. Si a venit urmatoarea statie. Si nimeni nu a fost coborat, nimeni nu a primit vreo amenda, nici un politist CFR nu s-a prezentat. Desi, exista temeiul legal - deranjarea ordinii publice.
Daca politia nu a urcat, a urcat un muzicant cu un acordeon. Gasca noastra, vazand ca nu exista consecinte - au pus ban la ban, si au cerut cu dedicatie melodii de nunta. Si dai si joaca. Ei - deasupra, cu nervii nostri. Dupa care au coborat, si dansau in fata domnului cu amenintarile.
In urmatoarea statia controlorul a fumat o tigara cu ei, si i-a rugat sa se linisteasca. Au fost ascultatori.

Ce invatam din povestea aceasta? Romanul a ramas tot creativ! Si ca vorba dulce, mult aduce - ceea ce oricum stiam. Ceea ce am invatat eu, si poate mai multe organe ale statului ar trebui sa puna in aplicare e ca: daca tot exista un temei legal, si tot se face o amenintare - macar un avertisment scris sa fie, altfel nu te va lua nimeni in seama. Cum spuneam, asta daca nu merge cu vorba buna. De atatea ori de cate e necesar.

Ma indragostesc!

O prietena mi-a spus ca dragostea e singurul lucru pe care oricat l-ai da, tot mai poti sa-l dai. Si pentru mine, acest lucru e adevarat - nu stiu pentru voi.
De cate ori vad un cuplu fericit, zambesc si ma bucur - ca undeva, intr-un timp apropiat, e si fericirea mea in doi :)

Dar nu vreau sa scriu ca ma indragostesc de un anume/oarecare El ( ca se intampla, asta e alta poveste :P ) ... vreau doar sa spun ca e o vreme minunata pentru a sta cu prietenii - si lor vreau sa le multumesc!

Pentru ca sunt niste oameni deosebiti: darnici, ascultatori, incurajatori, gata sa-i bata pe bad guys care rup inimile :P, ca nu sunteti de acord cu mine si aveti rabdare sa-mi explicati de ce nu sunteti de acord, ca ascultati sfaturile mele si ca-mi multumiti cand dau rezultate bune >:D<

"A man sees in the world what he carries in his heart." Johann Wolfgang Goethe. Imi place mult acest citat - poate de-asta imi place atat de mult de voi, ca imi amintiti de mine? :) I know I know, modesta ca de-obicei :) De fapt... nu sunt modesta - pentru ca voi toti stiti la ce fel de lume sper eu - o lume frumoasa, cu oameni buni si cinstiti, unde meritele individuale sunt recunoscute. Si pentru ca majoritatea vreti acelasi lucru, cred ca suntem mai aproape de lumea pe care ne-o dorim.

Cred ca suntem o generatie foarte norocoasa ca putem lega prietenii fara sa ne temem de razboaie, bad health care si alte lucruri care speriau generatiile trecute.

Ma indragostesc de primavara, de oameni, de locuri - de fapt, ma re-indragostesc.

Cat despre un EL ... o sa-i facem si lui loc in gasca ... cand o sa apara :) Pana atunci, fericirea e in toi :)