De profesie fiinta umana...

Creativitea e un lucru mare - si ca norocul ca in fiecare proba, Super Blog ne da sansa sa o dezvoltam! Acest articol s-a nascut dintr-o astfel de joaca. Lectura placuta.


Ati auzit cu siguranta spunandu-se de diversele roluri din viata noastra, de fapt le constientizati zilnic. De exemplu eu sunt fiica, sora, iubita, angajata, colega, consultant, prietena cea mai buna, clienta, vanzatoare, invatacel, profesor, vecina, antreprenor in devenire si, atunci cand sunt doar eu cu mine - sunt cea mai faimoasa dansatoare din apartament!

Oricine vine la mine acasa poate vedea acest lucru : peste tot sunt amintiri ale momentelor importante pentru mine : Trofeul castigat cu voluntarii mei din Brasov, Diploma de facultate din Germania, salul turcesc de la Clubul de Dansuri Orientale, Globul Pamantesc pe care vreau sa-l invart de cateva ori... Dar, asta e lumea mea de acasa. Cand am iesit pe usa si am ajuns la birou sunt doar o alta angajata din multime. Si ma intristeaza putin pentru ca nu in momentele mele de surmenaj, cand am de completat acte  - cel mai plictisitor lucru din lume, atunci cand sunt cea mai debusolata - mi-e greu sa gasesc motivatia sa merg mai departe. Acasa, oricat de trista ajung, ma uit pe o poza inspirationala si imi revin. Dar ce sa fac in cele 8 ore la munca... e o treime din zi ?

Simtiti uneori si voi la fel ? Simititi ca vreti sa aveti in fata voastra un moment al nuntii voastre de vis, sau unui pas de dans superb - dupa ce erai sigura ca mirele tau drag te va calca pe rochia impecabila; poate sa fie o poza dragalasa cu ghemotocul tau iubit, sau - mereu tanar - poza cu colegii de clasa la majorat? Asa-i ca e normal sa ne amintim mereu de ceea ce conteaza pentru noi - pana la urma, asa cum zicea o colega de-a mea, munca nu e un loc neaparat pentru a-ti face prieteni - cat e pentru a face bani ca sa platesti pentru ceea ce conteaza.

Bine bine - povestesc eu aici de viata personala si momente frumoase si aducerea acestor momente la birou - poate unii dintre voi credeti c-am luat-o razna si ca vreau milioane de birouri pline de pufosenii, poze cu bebelusi goi, flori uscate din buchetele de mireasa si toate scrisorile de la fostul iubit! Gresit, vreau ceva micut, dar de impact, ceva ce transforma lucrurile marunte si plictisitoare - cum sunt actele in cazul meu, in ceva ce abia astept! Probabil ca toti managerii de resurse umane asteapta cu sufletul la gura solutia motivatoare. Eh, asa cum zice psihologia, hai sa creem ancore pozitive, Pentru mine, solutia este simpla si vine prin personalizare - vreau sa am o stampila Colop Printer G7 cu poza familiei mele la mare, in vara lui 2001, cel mai frumos concediu pe care l-am avut cu parintii si fratele meu. Mai vreau si o poza cu Sauvage, motanelul meu surd cum doarme el cu picioarele in sus. Si mai vreau si o poza cu sutele de tineri din toata lumea care se uita la mine in costum de maramuresanca - si-mi dau like-uri ca pe Facebook! Pentru ca cei de la mine de la birou nu stiu cine sunt eu - si nu pentru ca n-as vrea, dar intr-o firma cu 200+ de oameni, cum apuci sa-i povestesti fiecaruia istoria vietii tale? Dar asa, cand ai un accesoriu discret si util, cine trebuie - va observa - si te va intreba singur. Ce modalitate ingenioasa de a sparge gheata si de a-ti face prieteni noi...

Sunt curioasa - voi cum ati personaliza aceasta stampila minune?

A fost o data ca niciodata...

o fata draguta, cuminte, la locul ei care a implinit 18 ani. Toate colegele de clasa ii spuneau ca viata se schimba la 18 ani, ca nu va mai ramane asa inocenta, ca la majorat muuuuulte se intampla. Dar, Oana noastra era in lumea ei - cu cartile, cu pregatirea de Bac, de facultate si tot ce mai are in plan o eleva silitoare.

Pentru ca traditia la romani cere o petrecere si pentru ca Oana avea multe neamuri, parintii ei au organizat o petrecere de majorat; au venit si fetele - prietenele ei cele mai bune si cativa colegi de clasa si prin multimea de verisori, unchi, bunici etc. a ajuns si tortul. "Pune-ti o dorinta si sufla tare!" au indemnat-o toti. Si fata noastra, fost sportiva de performanta, asa a si facut. Dupa ce a nimicit cele 18 lumanari, s-a trezit in fata cu o cutiuta frumoasa cu o fundita portocalie. Ea a facut judo de performanta, asa ca bijuteriile nu erau marea ei feblete, dar ce putea sa faca? Zambind, a deschis cutia. Mare i-a fost mirarea sa vada o cheie auto. S-a dus in fata casei si a vazut o masina portocalie cu o funda gigantica. "Surprizaaaa!" Fratele ei mai mare impreuna ca parintii ii cumpasera o masina - noul AYGO de la Toyota

.
" Ce draguta e!" "Se potriveste foarte foarte bine cu ochii tai!" ...complimentele si uralele de bucurie nu mai conteneau sa curga ... doar ca Oana nu-si dorea o masina. Interesele ei se duceau in alte sfere - dar, pentru ca statea destul de departe de liceu, si de curand fratele care o ducea zilnic s-a mutat la casa lui - masina proprie parea singura solutie.
In prima luna, AYGO a stat in parcare - Oanei ii era frica sa nu o zgarie. Din cand in cand se urca la volan, pornea motorul sa o auda cum suna, visa munti, visa depasiri ca-n filme, mers la mare cu fetele....dupa care-si dadea seama ca are frana trasa si se oprea.

Dupa ce a admirat-o pe Sporty - asa si-a botezat ea frumosul AYGO X-cite, s-a hotarat ca oricum va trebui s-o conduca la un moment dat si a zis ca e momentul potrivit pentru asta este ... peste 2 weekenduri cand fratele ei va putea sa stea in dreapta sa o ghideze. Asa ca peste 2 saptamani, Alexandru era in dreapta Oanei si o ghida cu blandete " Prima data verifici pe-afara sa fie totul ok, dar asta iti intra in reflex dupa un timp, dupa care, pui cheia si Sporty iti spune daca esti ok de drum, semnalizezi dreapta ... si esti gata sa Go Fun Yourself! " . La inceput a mers incet incet, dupa care si-a luat inima in dinti si a depasit o caruta, dupa care a zis ca le suna pe fete si le scoate la o plimbare. Vreti sa vedeti si voi ?

Dupa 3 luni de cand Sporty devenise parte din Oana : inainte isi cumpara un parfum, acum era musai si de un odorizant pentru Sporty - in trend cu sezonul : unul cu miros de placinta de dovleac pentru Halloween - nu ca era ea fan, dar ii placea placinta; unul cu miros de scortisoara pentru Craciun , unul sexi pentru cand veneau fetele in masina ei si ii spuneau " Go Fun Yourself!" .

Chiar daca se simtea o soferita priceputa, prefera sa nu depaseasca limitele - doar avea sub un an de experienta! Parca tot timpul departe de celelalte masini, chiar daca stia ca Sporty are si camere la spate pentru parcari super comode, dar ei ii placea sa joace sigur. Pana intr-o zi...

Cand, din cauza zapezii, singurul loc liber ramas era unul foarte stramt in fata scolii. Toata lumea a vazut cum o masina super cocheta parcheza perfect la intrare si din ea a coborat... Oana? Cum spuneam, Oana era modesta asa ca nu se lauda. Oricum, parca nici nu mai era ea. Nu stiu daca doar majoratul te schimba - dar o masina cu siguranta de schimba! Iti da acel sentiment ca tu conduci ceva, si rezultatul este exact cum iti doresti tu: parcari la milimetru, curbe luate stramt si bine si cate si mai cate. Probabil ca atunci si-a adus aminte si Bogdan de colega si vecina lui - era chiar o tipa simpatica.

"Oana - hai si tu cu noi la cheful de Craciun"
"Unde se tine?"
"Sus la Ciuperca, vinerea viitoare de la ora 19.30"
"Sa-mi verific agenda, si poate ai noroc"... dupa cum spuneam, o masina iti da incredere  - atunci cand pe sosea apare o situatie neprevazuta, un sofer isi pastreaza calmul. Oana era in al 9-lea cer ca putea sa aplice ceea ce invatase pe sosele si in viata reala.

Vinerea urmatoare, Oana, Alina si Dana se duceau spre Ciuperca... cand, ce sa vezi? pe sosea apare vesta fosforescenta a unui ofiter de politie. Ea stia ca Sporty e in regula, si nu a calcat prea tare acceleratia, dar cine stie?
"Buna seara, ofiter de la serviciul rutier Ioan Pop, permiteti-mi sa va pun cateva intrebari : De cat timp aveti masina aceasta si cat consuma? "


Dupa ce au trecut de coltul strazii, si-a pus masina pe avarii si toate 3 au inceput sa rada. Era prima oara cand se stiau cand au auzit una ca asta.
" Go Fun Yourself!" au strigat ele si si-au continuat drumul.

 Si au ajuns la Ciuperca. Acolo, Bogdan era deja cu un pahar in mana - si toata lumea se distra. Cele 3 printese au fost remarcate de la intrare - cred ca designul indraznet al lui AYGO  transmite indrazneala si incredere  catre toti pasagerii!

Dupa cateva dansuri intense si conversatii inteligente, Bogdan, care nu era nici el prost, ii spune Oanei ca vrea sa plece acasa si incepe sa-si caute cheile!
"Dar ai baut"
"Asa e, dar stii sa conduci un automobil AYGO, asa ca ma duci tu acasa"
"Bine, dar o luam pe Sporty a mea - trebuie sa le las si pe fete."

Si cum se face in povesti ca ordinea de coborare a pasagerilor era : Alina, Dana si foarte aproape de casa Oanei - Bogdan. Cum spuneam ca AYGO are un consum mic, au stat cu incalzirea pornita si se uitau la stele - si asa a inceput o poveste frumoasa de dragoste, care continua si la facultate, unde, in parcarea unui camin stau tot timpul nedespartite o Toyota AYGO Neagra langa una Portocalie . Oare care-i mai frumoasa?

Ca de n-ar fi fost Super Blog, ca eu astea sa le scriu, cum ati fi aflat povestea ce-o stiu ? :)