Cum e sa fii pisica ?

Am un motan si il cheama Curaj.
Nu stiu alti motani cum sunt,

Idei despre relatii

Cum devii fidel?

Vi s-a intamplat vreodata sa anticipati ceva ? Si sa vi se creeze asteptari ?  Sau sa va auto-creati asteptari ?  Si dupa aceea sa asteptati momentul in care chiar se va intampla?

De exemplu o calatorie intr-o locatie exotica – sa cititi pareri ale celor care au fost acolo, sa va interesati daca puteti plati cu cardul sau daca e sigur sa calatoriti cu bani cash, ce trebuie sa vedeti neaparat, unde si ce sa mancati . Sentimentul pe care il aveti e un amestec de bucurie cu teama – vreti sa ajungeti cat mai repede, dar in aceelasi timp exista o frica … ca daca nu va fi cum ne-am imaginat?

Cam asa ma simteam eu in timp ce imi faceam cont pe Uber  - desi aveam deja un istoric. Sau mai bine haideti sa va spun o poveste buna…

Prima mea experienta cu Uber a inceput … hm… a inceput acum 2 ani cand am fost la o conferinta in America. Acolo am cunoscut foarte multi tineri care nu isi faceau nici  o problema ca nu vor gasi taxiuri inspre aeroport sau ca vor fi suprataxati si, cu cateva miscari pe telefon, chemau un necunoscut care urma sa ii duca pana la destinatie, stiau de dinainte cam cat va costa si totul decurgea normal. Ei in 2 minute rezolvau ceva ce pe mine nu ma lasa sa dorm noapte – imi faceam calcule peste calcule si scenarii peste scenarii ca daca ratez autobusul, la ce ora am urmatorul tren si asa mai departe. Ei aveau o solutie care se numea « Uber ». Mie mi se parea un nume nemtesc, dar nu i-am dat prea multa importanta. I-am lasat pe ei sa fie hipsteri si am continuat cu ceea ce cunosteam mai bine : autobus, metrou, tren. Greoi dar sigur.

Cam acum 1 an jumate, lumea incepea sa sublinieze contrastele cele mai neasteptate din lumea afacerilor : Facebook este cel mai mare entertainer dar nu produce nici un continut, Ali Baba este cel mai mare magazin on-line din lume dar nu are stoc si Uber este cea mai mare companie de taxi din lume dar nu are flota.

Uber – iarasi Uber. Or fi facand si ei ceva bine – dar cat de valorosi  sa fie ? 50.000.000.000 $ . Da, ati citit bine, sunt 9 zerouri si ce am scris se numeste cinci zeci de miliarde de dolari . Si vestea trasnet – Uber era si in Romania. La Bucuresti. Eu stau la Cluj, deci cam stiti parerea mea - cam orice ajunge in Romania, mai ales la Bucuresti, si e bun, se strica. Asa ca l-am lasat pe Uber sa dea cu capul de romani si am mers mai departe. 

De Craciun am mers la Bucuresti si ne-am intalnit vreo 10 oameni la Dani acasa. Robert si Monica au venit fara masina pentru ca au vrut sa guste din vinul de casa moldovenesc. Si au gustat si s-a facut ora 2 asa ca am zis ca ar cam trebui sa dormim. Si ei trebuiau sa plece - din Colentina pana prin Tineretului, vreo 10 km. Am vazut ca Monica se uita pe net. O intreb ce face - mi-a spus ca isi chiam un Uber. Hipsterii se apropiasera de mine. "Ai mai fost cu ei?" Da, si e super ok"... "Daca zici tu...Nu ti-e frica ca e ceva nebun? " ... " Bine Oana... :))) e si el om si lucreaza pentru bani ca tine si ca mine." 


Acum cateva saptamani am luat numarul de noiembrie al revistei Marie Claire. Rasfoiesc, rasfoiesc - si, ce sa vezi? Apare Uber cu o doamna  - Alexandra Corolea, care conduce operatiunile Uber pe partea de comunicare pe Romania si Balcani.  
Stiti vorba aceea - "fara presiune"?  Uber isi punea singur presiune asupra sa - adica ma asalta din toate partile. Oare pot sa faca fata unui standard atat de ridicat? Si acum cateva zile a venit cireasa de pe tort : Laura  mi-a trimis o cursa gratis cu Uber. M-am si distrat pentru ca eu conduc. La ce imi trebuie cursa gratis cu Uber ? Asa ca am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a explicat : Uber are o campanie foarte draguta - gen bine faci, bine gasesti. Binele pe care il fac eu? Dau curse gratis la 100 de prieteni. Binele pe care il primesc? Curse gratis si un Iphone 7 de la Uber . Suna prea tentant ca sa nu te interesezi macar.

 Asa ca m-am interesat si eu : chiar e pe bune, Uber da Iphone 7. Inca nu l-am primit, dar am fost la Bucuresti ieri si am mers la cumparaturi cu Amalia. Ne-am luat 4 sacose. Am zis ca suntem doamne si ca nu vom merge pe jos. Am zis ca din Colentina pana pe Stefan cel Mare vom lua un Uber - asa, pentru ca putem. Am intrat in aplicatie si am comandat. Aveam niste emotii - pentru ca:
 1) Uber are numarul meu de card 
 2) urma sa vina cineva dupa noi pe care nu il stiam, nu stiam cum conduce, nu aveam cum il raportam la politie etc
3) era o distanta relativ scurta - dar pentru noi era greu de tot sa ne caram si cu taximetristii stim ca trebuie negociat 

Pe langa asta, comenzi din aplicatie, nu e nici o voce de om - si perioada de asteptare e de minim 1 minut. Dupa ce de vreo 10 ani de cand comand taxiuri de fiecare data raspunde cineva si trebuie sa astept, acum - pe aplicatia Uber, mi-a luat sub 5 secunde. Nici nu credeam ca era facuta comanda - asa de repede s-a gasit masina. La un moment dat, mi s-a spus ca pot sa iau legatura cu soferul - asa ca l-am sunat - deja ma asteptam sa-mi raspunda ceva smecher sau un mosulica care sa vrea sa ma fraiereasca ( am incredere in oameni desi nu pare :)) . La celalalt capat mi-a raspuns o voce foarte placuta - un domn pe la 30 de ani, foarte civilizat, care mi-a spus ca e foarte aproape. 

A venit, ne-a pus bagajele in portbagaj - care era foarte curat si incapator, ne-am urcat in masina - care mirosea foarte foarte placut si am plecat. Am avut o conversatie placuta pe drum si desi nu stiam exact unde trebuie sa ne oprim a fost amabil si ne-a inteles pe noi 2 oradence aiurite. 

La final am inchis cursa si a fost gratis. Am primit si un e-mail in care mi s-a confirmat ca a fost gratis, am dat un review soferului ( care mi-a dat si mie ca pasager ) si am mers mai departe cu viata. 
Pana data urmatoare cand a trebuit sa ma deplasez fara masina proprie cand din instinct am chemat tot un Uber pe aplicatie. Cred ca incep sa devin fidela :) Daca aveti drum prin Bucuresti sau Cluj incercati si voi - vedeti ce se intampla. 

Si revenind la Iphone 7: de ce da Uber un Iphone 7 pentru ca 100 de prieteni de-ai tai sa mearga gratis? Pentru ca e Uber si pentru ca poate 

Despre Grecia

Oana, Printesa Rambo Razboinica

De cand ma stiu am fost o fire destul de sportiva - imi place sa ma misc, sa alerg , sa trag la tinta - cam tot ce tine de lumea barbatilor mie imi placea. Am facut sport de performanta si eram destul de buna. O fire competitiva de mica, invatam totul foarte repede si eram destul de buna in cam tot ce faceam. Asa ca, atunci cand Alin s-a dus cu baietii la AirSoft si s-a distrat, eu am fost foooooaaaaarte fooooaaaarte suparata ca nu s-a gandit sa ma invite!

Asa ca atata l-am batut la cap pana cand, din senin, m-a invitat.
Eram super mega fericita pentru ca urma sa le arat tuturor ce talent nativ am, sa ii impusc pe toti si sa le cuceresc baza.

Imi luasem niste bocanci negri cu benzi gri, pantaloni de training gri, geaca gri - eram numa buna de camuflat intr-o zi de primavara unde zapada abea se topise, copacii erau negri-dezgoliti si noi aveam cateva delulete de urcat. Airsoft Fashion pe scurt. De cateva saptamani mergeam si la sala - deci eram in cea mai buna forma a mea.  Credeam ca va fi suuuuper usor - bine, ca voi transpira putin dar ca voi iesi cu fruntea sus. Adica eu de mica ma jucam de-a serviciile secrete - adica aveam o misiune si ma ascundeam prin casa, ma rostogolean pe covoare  - ca si Rambo prin jungla , aveam un cerc zburator si ma credeam Xena - adica, ce mai? toti raufacatorii erau prinsi si pedepsiti. Leguitoare scria pe mine.

Asa ca am venit pe un norisor roz in dealurile mocirloase ale Clujului cu 3 baieti si urma sa ne intalnim acolo cu un grup de vreo 30 de baieti si fete pe care nu-i cunosteam.
Baietii ne-au dat sa ne alegem arme, ne-am luat si munitie si am pornit la drum - adica fiecare spre tabara lui. Era putin cam foarte diferit de ceea ce imi imaginasem eu  - in sensul ca noroiul era fooooaaarte mare si era muuult de urcat asa ca am ramas la baza, sa o pazezc. Asa de bine am pazit-o, ca s-a terminat prima partida si eu nu facusem nici 10 metri. La al 2-lea, Alin a insistat sa vin cu ei, macar sa vad unde trebuie sa ajung. A fost funny pana ne-am intalnit cu vreo 10 adversari si acolo s-a terminat calatoria. La a 3-a runda deja am pornit singura. Si m-am intalnit cu 4 adversari - care au inceput sa traga. M-am ascuns dupa un copac si am inceput sa ii tintesc. Am nimerit unul de-al lor si ei toti m-au nimerit. Totusi, cand am plecat am vazut ca o parte din echipa mea ma urmarise asa ca i-au surprins cu un contra atac.

Pe seara, eram toata fleasca, infometata si murdara. Perfect.. hm, n-a fost deloc cum mi-am imaginat, dar a fost real. Si pana la urma, asta conteaza sau nu?

Unii pleaca, altii vin

Tin minte ca aveam vreo 9 ani, si era o toamna calda la Oradea. Si intr-un weekend, ce s-au apucat mama si bunica mea sa faca? Sa stranga toate hainele de toamna si sa le puna in saci. Sa scoata alti saci de prin dulapuri si sa scoata pantofi, ghetute, cizme si sa vedem ce mi se mai potriveste.

Acum, la 30 de ani prin Transilvania e un friiiiig dar obiceiul mi-a ramas : ma uit ce pantofi imi mai sunt buni, ce as mai purta in acest sezon... asa ca, in urma trierii de anul acesta, am decis ca am sa-mi cumpar o pereche de cizme calduroase de la Sketchers.

A fost o alegere destul de grea pentru ca ZorileStore.ro vor avea reduceri de pana la 60% pentru  Black Friday, care incepe in 18 noiembrie si au destul de multe perechi de cizme dragute. Voua cum vi se par?

Pantofii cei noi ai printesei

Printesa moderna e o tipa mereu pe fuga. E o tipa care trebuie sa jongleze intre cariera, familie si dragoste. Daca are chiar asa multe de facut, trebuie sa fie mereu in forma maxima, corect?

Si, e bine sa nu fie in depresie. Vazusem o postare pe Facebook in care era o domnisoara inconjurata de ...100 de pantofi colorati si scria" Antidepresiv pentru femei". Putin misogin? Poate - dar asta nu inseamna ca nu e adevarat.

Asa ca printesa noastra stiind reteta si avand banii ei castigati din greu, a decis sa profite de ocazie : a asteptat cuminte ziua de 18 noiembrie 2016 cand incepe Black Friday la ZorileStore.ro si s-a gandit sa isi cumpere o pereche de Lacoste. De ce? pentru ca nu a avut niciodata si pentru ca i se par alegerea cea mai buna. Voi ce incaltaminte casual ati fi ales pentru printesa?

10.2

Buna tuturor,

Acum cateva zile va spuneam despre cum mi-am inceput eu pregatirea de super eroina. Initial imi doream sa fiu agent secret, dar am zis ca ma multumesc cu orice fel de super erou. Pana la urma, o viata dubla era necesara . Daca pregatirea mea fizica s-a facut individual, tatal meu si serialul meu preferat mi-au dat de gandit : singura poti face ceva, dar nu ceva foarte complicat. Pentru ceva maret, ai nevoie sa faci parte dintr-o echipa.

Eu ma uitam la Sailor Moon - un serial ce urmarea aventura unor pustoaice ce incercau sa salveze mai multe lumi. Eroina Era chiar Sailor Moon - dar ea avea vreo 10 prieteni care o ajutau. Eu, eu eram singura.

Dar singuratatea mea era aleasa, in sensul ca la mine la usa bateau non-stop copii de la bloc si colegii de scoala si mie imi placea asa de mult lumea mea incat am hotarat sa stau inauntru.
Cum zicea un citat inspirational : viata incepe la sfarsitul zonei de comfort, asa ca am iesit in curte.
Si acolo eram asteptata de Iza, Nina, Bogdi, Alexandru, Marius, Robi, Roli.

Si am devenit sefa lor - si in loc sa ne jucam de-a doctorul si doctorita sau de-a mama si de-a tata ci de-a Gardinii lumilor. Scara blocului, zonele verzi erau Regatul Lunii si aleea pavata era Pamantul. Si peste cateva luni cand aparea un sezon nou apareau personaje noi printre noi - ne faceam din perdelele si fetele de perne vechi haine de luptatori si seara trebuiau parintii si bunicii sa ne strige de 3 ori ca sa urcam in casa.

Era distractiv cum povestile din copilarie citite seara de parinti se transforma in desene animate la televizor care mai apoi se transforma in jocuri si prietenii pentru ca noi toti ne uitam la aceleasi seriale. Acum, am vazut ca cei mici au un serial nou care sa devina idolul generatiei lor - Ben 10. Partea frumoasa e ca acest serial a fost si serialul generatiei fratelui meu - si ca Scara Blocului era invadata de geluri verzi care faceau... eh - va las sa vedeti in fiecare joi la Cartoon Network sa vedeti. Fratele meu a ajuns un adult plin de umor si foarte fermecator si nici cu prietenii lui nu mi-e rusine, deci se anunta ca o generatie noua sunt pe cale sa aibe un prieten imaginar de calitate.

Voi ce parere aveti?

Cum o sa calatorim gratuit cu Uber

Buna tuturor,
Este o vorba in popor : bine faci, bine gasesti.
Pe mine m-a gasit binele - asa ca il dau mai departe Uber da calatorii gratis pentru toti romanii :)

Tot ce trebuie sa faceti este sa va inscrieti, e super simplu - in maxim 2 minute ai cont si poti sa si gasesti un UberRide :)

Am si testat deja acest serviciu : da, am avut o calatorie gratis, soferul foarte politicos, masina mirosea a curat - asa ca desi e gratis prima cursa ( in limita a 20 de ron), o recomand cu placere.
Aici vorbim despre lifestyle - soferii sunt putin diferiti decat cei de la taxiuri - si va invit si pe voi sa ii descoperiti. Si, din spusele lor, si clientii sunt putin diferiti - ca sa citez "peste medie, e o placere sa vorbesti cu ei".

Bonus - fiecare prieten care accepta - va mai aduce o calatorie cu Uber-ul gratis.
Mai multe vesti bune? Daca va place, invitati 100 de prieteni sa foloseasca Uber. Daca ei accepta pana la 30 noiembrie - primesti un Iphone 7 garantat :)  Stiu ca pare oau, dar totusi e Uber :) adica este peste asteptari.


Eu va invit la o calatorie pe gratis - o acceptati?

10.1

Am inceput sa salvez lumea inca de la gradinita : am crescut cu filme precum "Terminator", "Die Hard", "Sfantul" ( parintii mei il adorau) , "Bond" asa ca de mica dorintele mele erau de a fii un agent secret , de a face binele sa triumfe si de a ajuta oamenii aflati in dificultate.

Ca sa fii un super erou iti trebuie antreamente - ai nevoie de inteligenta si agilitate, flerul se dezvolta pe parcurs .

Asa ca eu m-am apucat de mica sa imi ascut simturile : luam de la pat si de la fotolii pernele si le puneam pe jos si imi faceam o saltea gigantica pe care exersam - la inceput faceam rostogoliri in fata, dupa care am trecut la nivelul urmator - rostogoliri in spate. Cand am ajuns maestra a rostogolirilor - am inceput sa fac rostogoliri cu picioarele departate atat in fata cat si in spate : trebuia sa pot sa intru in lupta din orice pozitie.
Dupa ce am perfectat arta rostogolirilor, a statului in lumanare, in cumpana etc am inceput sa merg tiptil : traseul era aceelasi : pat - pas pas dintr-un capat in altul dupa care un pas mare pana la fotoliu, pe fotoliu topaiam, dupa care urma o masa pe roti cu 2 nivele - ambele cu sticla deasupra ( ca doar super-eroii merg si pe gheata si suprafete fragile) , dupa care saritura pe celalalt fotoliu, dupa care o saritura pe jos si taras pana la pat inapoi. Toate bune si frumoase - aveam rutina mea zilnica de 30-40 de repetari, pana cand, intr-o zi in care super eroina noastra s-a facut cam mare ( aveam vreo 10 ani) , am calcat pe sticla mesei exact in punctul in care s-a rupt in 2. Mama mea ( o mama extraordinara) , a zis bine ca sunt eu bine  - si nu m-am taiat ( am un talent de a scapa ca prin minune in accidentele cu sticle) , a aruncat bucatile de sus si a pus sticla care era la nivelul 2. Perfect. Eroina noastra isi continua povestea si se antreneaza zilnic. Pana cand, intr-o zi, in timp ce isi facea rutina pe teren, a atins un punct al sticlei care s-a rupt in 1000 de bucati mici.

Si atunci am scapat cu bine dar tatal meu mi-a spus - "Eroina mica, de ce nu mergi sa te joci cu ceilalti copii? "
Avea dreptate - e greu sa salvezi lumea de unul singur. Poate lui Ben 10 ii iese mai usor pentru ca se poate transforma in ... eh - va las sa va uitati pe CartoonNetwork in fiecare joi de la 10 sa aflati mai multe.

Probleme de logica matematica

Orice varsta am avea, oamenii sunt creaturi ludice - si ne place jocul si jucariile. Jocurile mele preferate sunt cele care ne pun rotitele creierului in functiune. Vreti sa va jucati cu mine?

Prima problema de logica matematica :

Oana a implinit recent 30 de ani si tatal ei are dublul varstei ei. Tatal ei tocmai s-a inscris la master la facultatea de design si si-a cumparat role. Cine are un #supertata?

Da - tatal meu a implinit 60 de ani curand. Si s-a decis sa se inscrie la Master in Design grafic la Universitatea din Bucuresti. Asta dupa ce in 2011, la 55 de ani, s-a mutat cu locul de munca din Nusfalau ( da, exista o comuna in judetul Salaj) la Bucuresti.

La 58 de ani a concurat la primul maraton pentru ca s-a decis sa renunte la stilul de viata sedentar la care era condamnat ca roman de clasa medie.

Cand ma gandesc la tatal meu parca vad toate graficele acele cu atingerea succesului vine dupa sute de incercari.

Adica deja avea o familie frumoasa si fericita, avea un loc bun de munca - ca proiectant - si a vrut sa aibe si mai mult - pentru ca are un vis. Despre visul tatalui mei - eh, doar dupa ce se implineste - dar momentan e pe drumul cel bun. Imi doresc si eu sa am capacitatea de a ma reinventa - macar de 5 ori- si de a putea sa fiu versiunea mea cea mai buna - macar pana la 60 de ani, ca sa-mi ramana timp pana pe la 90 sa ma bucur de viata :)


Problema de logica matematica numarul 2:
Din 8 tipuri de sirop Yo Clasic , 2 din gama Yo Fresh, 2 din gama Yobiliara 2016 , cati oameni fericiti pot exista?
Da, tatal meu nu este singurul lucru bun dat de Univers in 1956 - si pentru ca tata a avut doar o fata, ceilalti oameni trebuiau sa aibe parte de inspiratie - asa ca au aparut siropurile Yo. Cum te poate face un sirop mai fericit?
1) Iti mentine creativitatea in priza - nu ma crezi? Te-ai gandit sa faci un cocktail cu sirop Yo?  Incearca si ai sa vezi daca ai stofa de barman
2) Deja mi-e prea mare pofta asa ca va las ca am cateva idei noi de bauturi - poate le impartasesc mai tarziu si cu voi.

P.S.
Una din inspiratii e asa - carui moment din viata i-ati dedica un cocktail?

Eroii prind viata