Tuesday, March 28, 2017

Daruind vei dobandi


Firma la care lucrez eu promoveaza ajutarea semenilor; astfel, o zi pe an este dedicata chiar voluntariatului : toti angajatii firmei care doresc sa isi doneze timpul unei cauze pot sa faca acest lucru. In 2011 proiectul nostru a fost construirea a doua colectoare solare pentru incalzirea apei menajere pentru SOS Satele Copiilor, locatia din Bucuresti. Mi s-a parut un proiect foarte frumos - si util : activez de 20 de ani in lumea ONG-urilor si putine sunt cazurile cand o organizatie cere munca - si nu bani. 
Tocmai pentru ca era un lucru atat de transparent si cu o finalizare rapida, am zis ca e nevoie de mai multe maini de lucru si l-am adus si pe tatal meu, inginer mecanic de profesie. A fost pentru prima oara in viata lui cand a facut "voluntariat - voluntariat" nu "voluntariat - fortat", ca inainte de '89. M-am bucurat sa il vad muncind cot la cot cu colegii mei si mi s-a parut incredibil ca in mai putin de 4 ore am terminat un proiect care a avut un impact pozitiv in vietile celor 100 de copii din "satul" bucurestean. 
Tin minte si acum ca am ajuns de dimineata, ni s-a explicat ce avem de facut si am purces fara frica la realizarea celor 2 colectoare solare. #Farafrica e si motto-ul noii campanii de la Dr. Oetker, care doneaza cate un euro catre SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste inscrisa pe pagina http://www.prajiturifarafrica.roDonatia va merge catre divizia Mama SOS, care ofera copiilor vulnerabili, ce au pierdut sprijinul familiei biologice, o a doua sansa de a creste alaturi de o familie iubitoare. Mai jos - vei regasii in poza bucuria noastra la finalul zilei - si pentru tine e chiar mai usor decat a fost pentru noi sa ajuti - iti ia 5 minute sa scrii o intamplare in care ai actionat fara frica. Abia astept sa citesc povestile tale. Spor la scris!




P.S. pozele au fost luate de pe https://www.viitorplus.ro/articles/ViitorPlus-si-LOreal-Paris-au-construit-colectoare-solare-104

Monday, March 27, 2017

Prin lume, #farafrica

In mai multe postari v-am spus despre calatoriile mele prin lume : va spuneam de mancarea extraordinara, de peisajele care iti taie rasuflarea si de toate oamenii care se bucurau de lucrurile simple ale vietii. Ce nu v-am spus, e ca intr-o seara, cand unul din amicii nostri ne-a urcat in taxi si mergeam prin Colombo catre apartmentul in care stateam, mi-am dat seama ca eram foarte norocoasa ca nu sunt singura intr-o tara straina, la 7000 de km, a carei limba nu o cunosc - pentru ca nu eram singura si aveam prieteni in toate Districtele din Colombo care aveau grija de mine. 
Dar ma gandeam, Doooaaaamnee, daca o sa am o fetita ca mine? Asa, inconstienta, care pleaca in America cu harta, in Sri Lanka la niste oameni pe care i-a cunoscut 10 zile la conferinta, pleaca la facultate in Germania fara sa stie limba, cu 100 de kg de bagaje, fara sa stie unde o lasa autocarul. Pur si simplu eu m-am aruncat cu capul inainte in viata. Nu pot sa descriu ce incredere aveam in mine la orice varsta - si in cei din jur. Dar mai mult in mine. Este o povestioara: o vrabie sta linistita pe o creanga oricat de subreda ar fi ea - nu din cauza ca se bazeaza pe rezistenta copacului, ci pe capacitatea ei de a zbura. Asa eram si eu: stiam ca ma pregatisem bine inainte si speram ca totul va iesi bine. #Farafrica e si motto-ul noii campanii de la Dr. Oetker, care doneaza cate un euro catre SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste inscrisa pe pagina http://www.prajiturifarafrica.ro.Nu trebuie sa mergi pana la capatul lumii pentru a ajuta cativa copii care au nevoie de tine : poti sa faci acest lucru confortabil, din fata laptopului tau. Succes!


Friday, March 3, 2017

Ziua in care am uitat sa mai fiu om...

Azi e in sfarsit soare si cald afara. Azi clientii mei au fost politicosi - dar perfizi. Azi iubitul meu s-a purtat frumos cu mine. Azi am primit vestea ca nu voi lua locul de munca pe care mi-l doream - si cu toate ca restul lucrurilor mi-au mers bine sau chiar foarte bine, acest lucru m-a terminat. Deja ma vedeam in acel birou, deja aveam planuri si stiam care sunt pasii - doar ca ... nici nu mai conteaza de ce nu l-am primit.

Partea cea mai trista pentru mine azi, e ceea ce a declansat in mine: am crezut ca voi fi bine, dar nu a fost asa. Am tipat la un curier. Omul nu mi-a gresit chiar asa de tare - a fost el putin mai cum nu trebuia sa fie, dar nu merita nimic din ce i-am zis eu gresit. Nu l-am trimis in origini dar in acel moment nici eu, nici mama mea, nici bunica mea nu am fost mandre de mine. La 10 minute dupa l-am sunat. I-am cerut scuze, ca nu e vina lui ca eu am o zi proasta si ca m-am descarcat pe el. A acceptat scuzele. Cand ne-am vazut am vrut sa ii dau un cadou. Nu a vrut sa accepte. A fost mai sus ca mine. Desi e "doar un livrator" mi-a dat clasa. Alex, imi cer scuze inca o data si iti multumesc