In mai multe postari v-am spus despre calatoriile mele prin lume : va spuneam de mancarea extraordinara, de peisajele care iti taie rasuflarea si de toate oamenii care se bucurau de lucrurile simple ale vietii. Ce nu v-am spus, e ca intr-o seara, cand unul din amicii nostri ne-a urcat in taxi si mergeam prin Colombo catre apartmentul in care stateam, mi-am dat seama ca eram foarte norocoasa ca nu sunt singura intr-o tara straina, la 7000 de km, a carei limba nu o cunosc - pentru ca nu eram singura si aveam prieteni in toate Districtele din Colombo care aveau grija de mine.
Dar ma gandeam, Doooaaaamnee, daca o sa am o fetita ca mine? Asa, inconstienta, care pleaca in America cu harta, in Sri Lanka la niste oameni pe care i-a cunoscut 10 zile la conferinta, pleaca la facultate in Germania fara sa stie limba, cu 100 de kg de bagaje, fara sa stie unde o lasa autocarul. Pur si simplu eu m-am aruncat cu capul inainte in viata. Nu pot sa descriu ce incredere aveam in mine la orice varsta - si in cei din jur. Dar mai mult in mine. Este o povestioara: o vrabie sta linistita pe o creanga oricat de subreda ar fi ea - nu din cauza ca se bazeaza pe rezistenta copacului, ci pe capacitatea ei de a zbura. Asa eram si eu: stiam ca ma pregatisem bine inainte si speram ca totul va iesi bine. #Farafrica e si motto-ul noii campanii de la Dr. Oetker, care doneaza cate un euro catre SOS Satele Copiilor pentru fiecare poveste inscrisa pe pagina http://www.prajiturifarafrica.ro.Nu trebuie sa mergi pana la capatul lumii pentru a ajuta cativa copii care au nevoie de tine : poti sa faci acest lucru confortabil, din fata laptopului tau. Succes!
No comments:
Post a Comment