Friday, October 10, 2014

De profesie fiinta umana...

Creativitea e un lucru mare - si ca norocul ca in fiecare proba, Super Blog ne da sansa sa o dezvoltam! Acest articol s-a nascut dintr-o astfel de joaca. Lectura placuta.


Ati auzit cu siguranta spunandu-se de diversele roluri din viata noastra, de fapt le constientizati zilnic. De exemplu eu sunt fiica, sora, iubita, angajata, colega, consultant, prietena cea mai buna, clienta, vanzatoare, invatacel, profesor, vecina, antreprenor in devenire si, atunci cand sunt doar eu cu mine - sunt cea mai faimoasa dansatoare din apartament!

Oricine vine la mine acasa poate vedea acest lucru : peste tot sunt amintiri ale momentelor importante pentru mine : Trofeul castigat cu voluntarii mei din Brasov, Diploma de facultate din Germania, salul turcesc de la Clubul de Dansuri Orientale, Globul Pamantesc pe care vreau sa-l invart de cateva ori... Dar, asta e lumea mea de acasa. Cand am iesit pe usa si am ajuns la birou sunt doar o alta angajata din multime. Si ma intristeaza putin pentru ca nu in momentele mele de surmenaj, cand am de completat acte  - cel mai plictisitor lucru din lume, atunci cand sunt cea mai debusolata - mi-e greu sa gasesc motivatia sa merg mai departe. Acasa, oricat de trista ajung, ma uit pe o poza inspirationala si imi revin. Dar ce sa fac in cele 8 ore la munca... e o treime din zi ?

Simtiti uneori si voi la fel ? Simititi ca vreti sa aveti in fata voastra un moment al nuntii voastre de vis, sau unui pas de dans superb - dupa ce erai sigura ca mirele tau drag te va calca pe rochia impecabila; poate sa fie o poza dragalasa cu ghemotocul tau iubit, sau - mereu tanar - poza cu colegii de clasa la majorat? Asa-i ca e normal sa ne amintim mereu de ceea ce conteaza pentru noi - pana la urma, asa cum zicea o colega de-a mea, munca nu e un loc neaparat pentru a-ti face prieteni - cat e pentru a face bani ca sa platesti pentru ceea ce conteaza.

Bine bine - povestesc eu aici de viata personala si momente frumoase si aducerea acestor momente la birou - poate unii dintre voi credeti c-am luat-o razna si ca vreau milioane de birouri pline de pufosenii, poze cu bebelusi goi, flori uscate din buchetele de mireasa si toate scrisorile de la fostul iubit! Gresit, vreau ceva micut, dar de impact, ceva ce transforma lucrurile marunte si plictisitoare - cum sunt actele in cazul meu, in ceva ce abia astept! Probabil ca toti managerii de resurse umane asteapta cu sufletul la gura solutia motivatoare. Eh, asa cum zice psihologia, hai sa creem ancore pozitive, Pentru mine, solutia este simpla si vine prin personalizare - vreau sa am o stampila Colop Printer G7 cu poza familiei mele la mare, in vara lui 2001, cel mai frumos concediu pe care l-am avut cu parintii si fratele meu. Mai vreau si o poza cu Sauvage, motanelul meu surd cum doarme el cu picioarele in sus. Si mai vreau si o poza cu sutele de tineri din toata lumea care se uita la mine in costum de maramuresanca - si-mi dau like-uri ca pe Facebook! Pentru ca cei de la mine de la birou nu stiu cine sunt eu - si nu pentru ca n-as vrea, dar intr-o firma cu 200+ de oameni, cum apuci sa-i povestesti fiecaruia istoria vietii tale? Dar asa, cand ai un accesoriu discret si util, cine trebuie - va observa - si te va intreba singur. Ce modalitate ingenioasa de a sparge gheata si de a-ti face prieteni noi...

Sunt curioasa - voi cum ati personaliza aceasta stampila minune?

Thursday, October 9, 2014

A fost o data ca niciodata...

o fata draguta, cuminte, la locul ei care a implinit 18 ani. Toate colegele de clasa ii spuneau ca viata se schimba la 18 ani, ca nu va mai ramane asa inocenta, ca la majorat muuuuulte se intampla. Dar, Oana noastra era in lumea ei - cu cartile, cu pregatirea de Bac, de facultate si tot ce mai are in plan o eleva silitoare.

Pentru ca traditia la romani cere o petrecere si pentru ca Oana avea multe neamuri, parintii ei au organizat o petrecere de majorat; au venit si fetele - prietenele ei cele mai bune si cativa colegi de clasa si prin multimea de verisori, unchi, bunici etc. a ajuns si tortul. "Pune-ti o dorinta si sufla tare!" au indemnat-o toti. Si fata noastra, fost sportiva de performanta, asa a si facut. Dupa ce a nimicit cele 18 lumanari, s-a trezit in fata cu o cutiuta frumoasa cu o fundita portocalie. Ea a facut judo de performanta, asa ca bijuteriile nu erau marea ei feblete, dar ce putea sa faca? Zambind, a deschis cutia. Mare i-a fost mirarea sa vada o cheie auto. S-a dus in fata casei si a vazut o masina portocalie cu o funda gigantica. "Surprizaaaa!" Fratele ei mai mare impreuna ca parintii ii cumpasera o masina - noul AYGO de la Toyota
.
" Ce draguta e!" "Se potriveste foarte foarte bine cu ochii tai!" ...complimentele si uralele de bucurie nu mai conteneau sa curga ... doar ca Oana nu-si dorea o masina. Interesele ei se duceau in alte sfere - dar, pentru ca statea destul de departe de liceu, si de curand fratele care o ducea zilnic s-a mutat la casa lui - masina proprie parea singura solutie.
In prima luna, AYGO a stat in parcare - Oanei ii era frica sa nu o zgarie. Din cand in cand se urca la volan, pornea motorul sa o auda cum suna, visa munti, visa depasiri ca-n filme, mers la mare cu fetele....dupa care-si dadea seama ca are frana trasa si se oprea.

Dupa ce a admirat-o pe Sporty - asa si-a botezat ea frumosul AYGO X-cite, s-a hotarat ca oricum va trebui s-o conduca la un moment dat si a zis ca e momentul potrivit pentru asta este ... peste 2 weekenduri cand fratele ei va putea sa stea in dreapta sa o ghideze. Asa ca peste 2 saptamani, Alexandru era in dreapta Oanei si o ghida cu blandete " Prima data verifici pe-afara sa fie totul ok, dar asta iti intra in reflex dupa un timp, dupa care, pui cheia si Sporty iti spune daca esti ok de drum, semnalizezi dreapta ... si esti gata sa Go Fun Yourself! " . La inceput a mers incet incet, dupa care si-a luat inima in dinti si a depasit o caruta, dupa care a zis ca le suna pe fete si le scoate la o plimbare. Vreti sa vedeti si voi ?

Dupa 3 luni de cand Sporty devenise parte din Oana : inainte isi cumpara un parfum, acum era musai si de un odorizant pentru Sporty - in trend cu sezonul : unul cu miros de placinta de dovleac pentru Halloween - nu ca era ea fan, dar ii placea placinta; unul cu miros de scortisoara pentru Craciun , unul sexi pentru cand veneau fetele in masina ei si ii spuneau " Go Fun Yourself!" .

Chiar daca se simtea o soferita priceputa, prefera sa nu depaseasca limitele - doar avea sub un an de experienta! Parca tot timpul departe de celelalte masini, chiar daca stia ca Sporty are si camere la spate pentru parcari super comode, dar ei ii placea sa joace sigur. Pana intr-o zi...

Cand, din cauza zapezii, singurul loc liber ramas era unul foarte stramt in fata scolii. Toata lumea a vazut cum o masina super cocheta parcheza perfect la intrare si din ea a coborat... Oana? Cum spuneam, Oana era modesta asa ca nu se lauda. Oricum, parca nici nu mai era ea. Nu stiu daca doar majoratul te schimba - dar o masina cu siguranta de schimba! Iti da acel sentiment ca tu conduci ceva, si rezultatul este exact cum iti doresti tu: parcari la milimetru, curbe luate stramt si bine si cate si mai cate. Probabil ca atunci si-a adus aminte si Bogdan de colega si vecina lui - era chiar o tipa simpatica.

"Oana - hai si tu cu noi la cheful de Craciun"
"Unde se tine?"
"Sus la Ciuperca, vinerea viitoare de la ora 19.30"
"Sa-mi verific agenda, si poate ai noroc"... dupa cum spuneam, o masina iti da incredere  - atunci cand pe sosea apare o situatie neprevazuta, un sofer isi pastreaza calmul. Oana era in al 9-lea cer ca putea sa aplice ceea ce invatase pe sosele si in viata reala.

Vinerea urmatoare, Oana, Alina si Dana se duceau spre Ciuperca... cand, ce sa vezi? pe sosea apare vesta fosforescenta a unui ofiter de politie. Ea stia ca Sporty e in regula, si nu a calcat prea tare acceleratia, dar cine stie?
"Buna seara, ofiter de la serviciul rutier Ioan Pop, permiteti-mi sa va pun cateva intrebari : De cat timp aveti masina aceasta si cat consuma? "


Dupa ce au trecut de coltul strazii, si-a pus masina pe avarii si toate 3 au inceput sa rada. Era prima oara cand se stiau cand au auzit una ca asta.
" Go Fun Yourself!" au strigat ele si si-au continuat drumul.

 Si au ajuns la Ciuperca. Acolo, Bogdan era deja cu un pahar in mana - si toata lumea se distra. Cele 3 printese au fost remarcate de la intrare - cred ca designul indraznet al lui AYGO  transmite indrazneala si incredere  catre toti pasagerii!

Dupa cateva dansuri intense si conversatii inteligente, Bogdan, care nu era nici el prost, ii spune Oanei ca vrea sa plece acasa si incepe sa-si caute cheile!
"Dar ai baut"
"Asa e, dar stii sa conduci un automobil AYGO, asa ca ma duci tu acasa"
"Bine, dar o luam pe Sporty a mea - trebuie sa le las si pe fete."

Si cum se face in povesti ca ordinea de coborare a pasagerilor era : Alina, Dana si foarte aproape de casa Oanei - Bogdan. Cum spuneam ca AYGO are un consum mic, au stat cu incalzirea pornita si se uitau la stele - si asa a inceput o poveste frumoasa de dragoste, care continua si la facultate, unde, in parcarea unui camin stau tot timpul nedespartite o Toyota AYGO Neagra langa una Portocalie . Oare care-i mai frumoasa?


Ca de n-ar fi fost Super Blog, ca eu astea sa le scriu, cum ati fi aflat povestea ce-o stiu ? :)

Tuesday, September 23, 2014

Maturizare fara crestere

Exista momente in viata cand ...viata se intampla. Si oamenii pe care-i avem langa noi in calatorie isi continua drumul in alta dimensiune - de unde stim doar ca vor veghea asupra noastra.
Momentele acelea cand stii ca daca vei sta putin cu tine sa analizezi ce s-a schimbat vei izbucni in plans - si nu conteaza daca esti barbat sau femeie. Conteaza ca esti om si ai sentimente si cei care au plecat au insemnat mult pentru tine. Atunci iti dai seama ca dragostea pe care o simti la varsta copilariei, acel atasament de cei din jurul tau care iti ofera orice - un zambet, niste brate protectoare etc.... se transforma in ceva mult mai profund. Cred ca se numeste intelegere si devine o alegere sa iubim.

Stiu ca majoritatea traim in familii care poate ca se cearta, au neintelegeri, se impaca, mananca ( cel putin ) de sarbatori impreuna, isi vorbesc, nu isi mai vorbesc si asa mai departe. Cred ca majoritatea ne iubim parintii, bunicii, fratii, matusile si asa mai departe. Dar alegem asta. E un sentiment care se transforma in respect ( daca stam putin cu noi si suntem corecti) si se transforma intr-o dragoste care se revarsa - de obicei in certuri, cadouri, telefoane multe - terminate cu " nu ma intelegi" , dupa care sarim sa ii ajutam cu orice putem, doar ca ei sa nu se enerveze, supere, intristeze. II vrem fericiti.

Oare de ce trebuie sa treaca un timp pana sa ne maturizam - sa intelegem dragostea profunda? De ce trebuie timpul sa treaca peste noi ca sa ajungem mai buni?

Oricare ar fi raspunsul, acum ca il stim trebuie doar sa ...iubim.....

Monday, September 22, 2014

De ce trag clopotele ....

Dupa o viata implinita de 82 de ani, bunica mea s-a mutat in cer . De fapt, e pe drum. Inmormantarea va fi in 2 zile. Pana atunci avem toate costurile si birocratia.

Pentru ca la ortodocsi se trag clopotele, e normal sa se traga si pentru scumpa mea bunica. Doar ca nu e nimic gratuit in lumea asta - exista o taxa pe clopot! Da, nu pe stalp, ci pe clopot! de 100 de ron.

Inteleg ca toata lumea face un ban - dar totusi, de ce de pe tragedia si durerea unui om sa iei bani cu nemiluita? O inmormantare unde 25 de cunoscuti isi vor lua ramas bun va costa familia indurerata aproximativ 4000 de ron. Adica de 1,8 ori ajutorul de inmormantare. Si unde e partea spirituala ? Cum de dupa ce trece prin chin familia - mai trebuie sa scoata o gramada de bani din buzunar?

Inmormantarea nu ai cum sa o faci pentru bani - spre deosebire de nunta sau botez. Atunci de ce se mai pun atatea biruri? Daca se plateste taxa de apartinatori de biserica - si bunica mea nu mergea. Asa era ea; isi platea taxa dar nu mergea. Acum, mai trebuie sa platim si pentru clopote. De ce? Dar am primit chitanta. Sunt curioasa daca la Judecata de Apoi trebuie sa prezentam copia sau originalul...

Saturday, September 20, 2014

Till we meet again

Cateodata in viata se intampla ... ciclul vietii.
Si doare pentru cei care raman in cerc. Dupa care iti amintesti ca nu cel care ramane conteaza - ci cel care pleaca. Adica lui sa-i fie bine. Sa se intalneasca cu cei dragi care deja au plecat. Sa povesteasca, sa stea linistiti. Chiar daca pentru ei e mai bine, Pana atunci - o sa-mi fie dor si va multumesc pentru tot.

Friday, September 19, 2014

Apa vietii

Toata lumea vorbeste despre cat de bine este sa consumi lichide - mai ales apa

Am vorbit cu Mircea si mi-a povestit ce efect a avut apa asupra lui - cu 5 litri de apa pe zi, la 100 de kg, l-a transformat revolutionar - fata lui era mult mai curata, parul ii stralucea de sanatate

Poate ca asta nu va intereseaza inca.
Dar ganditi-va la cateva kg in minus - care se spala cu cu apa calduta si lamaie.
Nici astea nu va intereseaza. Am inteles.

Atunci ganditi-va la o batrana care a crescut 3 nepoti, si din incapatanre nu bea nici macar 1 l de apa pe zi. Poate daca ar fi baut putin mai multa apa acum nu ar fi fost in spital cu cateva tuburi si cu 3 nepoti care asteapta cu drag sa se faca bine.

Thursday, September 11, 2014

Despre drumuri, drumeti si hoti la drumul mare

Mi-am primit carnetul de soferi de Mos Nicolae in 2010. Masina ( de firma) a venit in Ajunul Craciunului, in aceelasi an. De atunci am condus mai mult de 200.000 de km pe drumurile patriei. La care se adauga sutele de mii de km parcursi cu alti soferi - pe aceeleasi drumuri cariate. Drumuri care ne-au mancat sanatatea - mie si masinii mele, si milioanelor de soferi pe care ii are tara asta.

Cand eram mica nu intelegeam cum atatea si atatea echipe de ingineri constructori, maistrii, muncitori - interni si internationali - nu sunt capabili sa construiasca un drum care sa nu mai aibe nevoie de reparatii - macar cativa ani. De ce in fiecare primavara trebuie suuuuper carpit ceea ce abia s-a turnat? Ma gandeam ca asa e peste tot. Pana am mers la 19 ani in Germania. M-am dus sa studiez istorie si politici internationale - dar am avut sansa sa observ oameni, mentalitati, case, drumuri! Autostrazile din Germania au fost construite in anii '30. Si inca "merg". Taxele de drum sunt incluse in pretul carburantului - care este comparabil cu al nostru. dar raportat la capaciatea de cumparare, este incomparabil mai mic. La noi de ce nu se poate?

S-ar putea sa ma credeti naiva; stati linistiti - stiu si eu ca la fiecare tronson de drum mai apar cateva vilute, se mai cumpara cativa bolizi, se mai merge in vacante exotice. E ok. Si la altii - sunt sigura, pentru ca in principiu asa e omul - dar totusi ce ar trebui sa se schimbe sa fie putin mai bine? Eu am o idee : daca tot platim mult, pentru o treaba proasta, care trebuie carpita - nu mai bine am plati mult pentru o treaba buna - si pentru intretinere am plati tot mult? Adica daca s-ar face un drum - la care sa nu se fure, ci sa se fure din mentenanta? Sa platim pentru spalatul soselelor cat platim pentru constructia uneia noi? Macar ne pastram nervii intacti, economism timp si toata lumea e fericita: cei bogati ramana bogati, contribuabilii tot contribuabili, dar macar au mai mult timp pentru ei, pentru ceea ce le place, pentru familiile lor; au masini curate si functionale. Ce spuneti voi de aceasta idee?

Pe final va povestesc de un zvon: cum s-au furat kilometrii de autostrada in Italia? Prin anii '50 s-a contruit un tronson de cateva sute de kilometrii - cu o latime, pe hartie, de 15 m. Peste cateva zeci de ani, soseaua trebuia reabilitata. Cand s-au luat masuratorile s-a observat ca soseaua fusese cu 1 m mai ingusta.... Minunat...