Eu nu beau. Nu imi place gustul alcoolului - chiar mi se parea ciudat ca sunt oameni care se aduna pentru a bea, ca toate evenimentele majore ale vietii sunt udate cu lichorile lui Bachus : cand se naste cineva - tatal da de baut. De Revelion se ciocneste o cupa de sampanie, la aniversari - un vin bun si mai exista zeci de alte ocazii. Cert e ca atunci cand sunt fericiti oamenii beau. Si nu am inteles de ce.
Si pe unde mergeam, tot primeam cate-o sticla de vin. Le puneam in camara culcate, ca auzisem eu ca e bine sa feresti bautura de lumina. Nu prea intelegeam de ce - dar daca era bine, ma conformam.
Acum vreo 2 ani, prietenul meu a venit in vizita si mi-a spus ca vrea sa imi gateasca si cand a deschis camara a fost mai mult decat surprins sa vada vreo 10 sticle de alcool la iubita lui care nu bea nici macar sprit. I-am spus ca poate sa serveasca linistit, eu oricum ma gandeam sa gatesc o friptura la un moment dat. S-a uitat pe toate si mi-a spus ca din partea lui le pot arunca, pentru ca vinurile mele erau pastilate - sau in cel mai bun caz, otet. Si, frumos, calm m-a luat barbatul meu si mi-a explicat ca eu am baut bauturile gresite toata viata mea. Ca daca as gusta un vin maturat in budane de stejar cativa ani buni - as simtii un buchet inegalabil. Mi-a explicat ca vinul nu e doar alb sau rosu. Nu se imparte in sec, dulce sau demi sec. Nu. Se imparte in vin ce ne aminteste de mirosul florilor de camp si sau a graului cosit, gust de zmeura ce aduce a mere uscate si stafide sau vanilie si piper si culoare... aici vorbim de aur lichid sau de tuse de caramiziu. Si atunci am realizat ca exista mai mult decat ceea ce stiam eu despre alcool - si in special despre vin. Ca acolo unde se pune multa munca si pasiune iese ceve deosebit - apreciat de cunoscatori.
Cunoscatori care sunt dispusi sa plateasca sume mari pentru a savura vinurile cele mai rafinate. Nu e de mirare ca in filme se prezentau foarte multe licitatii unde sticle de vin vechi de 20, 30, 100 de ani ajungeau la sume fabuloase. Usor usor si la noi a inceput sa prinda moda licitatiilor. Eu in special sunt atrasa de licitatiile caritabile. Am auzit de licitatii unde s-au strans 150.000 de euro pentru modernizarea unui spital de copii. Totusi, 6 sticle de Cabernet Sauvignon din 1992 s-au vandut la o licitatie caritabila pentru suma de 500.000$. Adica din 1 sticla se putea repara 1/2 de spital. cu cele 6 sticle se puteau moderniza 3 spitale. Avand aceste sume in minte, m-am decis sa cumpar 6 sticle de vin cu traditie de la Vincon. Voi lua cate un Cabernet Sauvignon din gama Comoara Pivnitei si unul din gama Oenoteca. Le voi lua pentru ca cei mai mari cunoscatori vor aprecia cu siguranta rafinamentul sau. Mi-as dori inca o Feteasca Alba si o Feteasca Regala pentru eleganta si echilibru si inca 2 ... ar fi surpriza. Le voi pastra pentru o licitatie caritabila din 2056. De ce atunci? Pentru ca voi implinii 70 de ani, varsta la care multi se pregatesc mental pentru ultima calatorie, eu vreau sa fac o fapta buna si voi dorii sa ajut o fundatie care se ocupa de ajutoararea copiilor.
Mi-ar placea sa impartim unul din acele vinuri secrete la un pahar de poveste. Cred ca doar un om rafinat va aprecia fiecare firicel de praf depus pe sticle, capacele de ceara cu sigiliu. Sunt sigura ca am avea povesti interesante - si poate vi le voi impartasii si voua. Poate le va cumpara pentru fiul sau pentru sotia sa de ziua ei - poate cine stie, sotia lui e nascuta in aceelasi an ca si unul dintre vinuri
Pana in 2056 mai este timp si mai sunt evenimente importante in vietile celor dragi la care voi participa cu drag si am sa le duc un vin in dar, ca sa pot linistita sa inchin un pahar in cinstea lor.
Wednesday, December 7, 2016
Saturday, December 3, 2016
Thursday, December 1, 2016
Gaining live skills - sau cum te pregateste Airsoft pentru viata
Se spune ca desteptul invata din greselile altora, prostul nici din ale lui. Dar, de ce sa ne limitam doar la a invata din greseli? Adica sunt foarte multe experiente placute din care putem invata. Haideti sa va dau un exemplu
O experienta de viata din care putem sa invatam e jocul - mai bine zis jocul in echipa. Asa ca asta caut: cum zice cineva hai sa ne jucam, sunt acolo! Cel mai mult imi plac jocurile care imbina mobilitatea fizica cu agerimea mintii pentru ca uneori sala de forta e plictisitoare si uneori simti ca trebuie sa iti folosesti mintea si la altceva nu doar negocieri cu clientii.
In general sunt impotriva violentei - la modul in care daca trebuie sa cumpar un cadou unui copil, orice dar nu arme. Mi se pare foarte trist sa vezi oameni care se bat - mai ales sa vezi copii extaziati de ca se impusca? Bine, ei invie, dar ... Da: deci nu imi plac astfel de jocuri, nu le inteleg si nu le vad rostul. Totusi, cand Alin s-a dus la o partida de airsoft si a venit cu un kg mai putin si super vesel, am zis ca ar fi o ocazie unica de a, poate, intelege aceasta lume fabuloasa pentru baieteii de orice varsta :) .
Asa ca am ajuns la Airsoft intr-o sambata, pe la Cluj. Eu il stiam pe el si inca un prieten si urma sa mai cunoastem vreo 30 de oameni noi. M-am socat ca erau vreo 5 femei - si erau chiar bune, nu novice ca si mine. Ne-am impartit pe echipe, fiecare a ales cam ce va face si a inceput jocul. In caz ca nu ati jucat niciodata Airsoft aici sunt cateva reguli : sunt 2 echipe relativ egale ca numar de jucatori, fiecare are in dotare echipament de protectie si arm(e) + munitie, fiecare echipa are un steag si o baza ce trebuiesc cucerite de echipa adversa. Daca esti impuscat trebuie sa mergi la baza ta unde stai un timp dupa care reinvii. Cum se stie daca ai fost impuscat? e un fel de cod de onoare - daca simti, zici mort si pleci spre casa. Hai - un punct bun pentru Airsoft - are potentialul de a face oameni onesti .
Si oamenii care erau pe-acolo erau chiar foarte interesanti - aveau chiar firma de evenimente - rapeau mirese profesionist, faceau cereri in casatorie cu mascati cu tot tacamul. Erau pasionati de replici cu care ne jucam, erau foarte grijuli cu cei noi. Am avut conversatii dragute. Ok - inca un punct pentru Airsoft - oamenii care se impusca sunt cu simtul umorului, normali poate chiar peste medie.
La primul joc am stat in baza, la al 2-lea mi-am facut curaj si am pornit in recunoastere. Am mers cu Alin si Alex care la prima runda s-au plimbat pe toate dealurile. A fost foarte util pentru ca am invatat de la ei cum sa fac recunoastere si mi-au mai dat si sfaturi de cum si unde sa ma pozitionez pentru a trage. Invatatura numarul 3 de la Airsoft - stai pe langa cei care stiu mai multe si invata de la ei.
Dupa 2 runde in care am prins curaj, in a 3-a am plecat singura. Am luat-o pe un drum mai lung si m-am intalnit cu o patrula inamica. Erau 4 contra mea. Si dupa un schimb de focuri, unul de-al lor "cade" si eu bombardata ma intorc la baza, dar, cei din spatele meu ii vad si ii nimicesc. Lectiile 4&5 : ai rabdare, cu fiecare pas vei face un progres - si efortul colectiv si rezultatul colectiv sunt mai importante decat supararile si infrangerile individuale.
Per total a fost o experienta placuta, pe care o voi mai repeta. Dar, cum ar arata lumea daca am avea un campionat de Airsoft in loc de razboaie interminabile? Adica tarile/ aliantele sa isi trimita anual echipele cele mai bune la un campionat si castigatoarea sa aibe aceleasi beneficii ca si cum ar fi castigat un razboi. Nu, nu vorbesc de Hunger Games pentru ca aici nimeni nu moare. Sunt doar niste bile de plastic care nu se trag in fata - si soldatii au un cod al onoarei si evitam suferinta milioanelor de oameni. Ar fi un joc perfect de Airsoft ... Si poate intr-o zi, chiar il vom avea.
O experienta de viata din care putem sa invatam e jocul - mai bine zis jocul in echipa. Asa ca asta caut: cum zice cineva hai sa ne jucam, sunt acolo! Cel mai mult imi plac jocurile care imbina mobilitatea fizica cu agerimea mintii pentru ca uneori sala de forta e plictisitoare si uneori simti ca trebuie sa iti folosesti mintea si la altceva nu doar negocieri cu clientii.
In general sunt impotriva violentei - la modul in care daca trebuie sa cumpar un cadou unui copil, orice dar nu arme. Mi se pare foarte trist sa vezi oameni care se bat - mai ales sa vezi copii extaziati de ca se impusca? Bine, ei invie, dar ... Da: deci nu imi plac astfel de jocuri, nu le inteleg si nu le vad rostul. Totusi, cand Alin s-a dus la o partida de airsoft si a venit cu un kg mai putin si super vesel, am zis ca ar fi o ocazie unica de a, poate, intelege aceasta lume fabuloasa pentru baieteii de orice varsta :) .
Asa ca am ajuns la Airsoft intr-o sambata, pe la Cluj. Eu il stiam pe el si inca un prieten si urma sa mai cunoastem vreo 30 de oameni noi. M-am socat ca erau vreo 5 femei - si erau chiar bune, nu novice ca si mine. Ne-am impartit pe echipe, fiecare a ales cam ce va face si a inceput jocul. In caz ca nu ati jucat niciodata Airsoft aici sunt cateva reguli : sunt 2 echipe relativ egale ca numar de jucatori, fiecare are in dotare echipament de protectie si arm(e) + munitie, fiecare echipa are un steag si o baza ce trebuiesc cucerite de echipa adversa. Daca esti impuscat trebuie sa mergi la baza ta unde stai un timp dupa care reinvii. Cum se stie daca ai fost impuscat? e un fel de cod de onoare - daca simti, zici mort si pleci spre casa. Hai - un punct bun pentru Airsoft - are potentialul de a face oameni onesti .
Si oamenii care erau pe-acolo erau chiar foarte interesanti - aveau chiar firma de evenimente - rapeau mirese profesionist, faceau cereri in casatorie cu mascati cu tot tacamul. Erau pasionati de replici cu care ne jucam, erau foarte grijuli cu cei noi. Am avut conversatii dragute. Ok - inca un punct pentru Airsoft - oamenii care se impusca sunt cu simtul umorului, normali poate chiar peste medie.
La primul joc am stat in baza, la al 2-lea mi-am facut curaj si am pornit in recunoastere. Am mers cu Alin si Alex care la prima runda s-au plimbat pe toate dealurile. A fost foarte util pentru ca am invatat de la ei cum sa fac recunoastere si mi-au mai dat si sfaturi de cum si unde sa ma pozitionez pentru a trage. Invatatura numarul 3 de la Airsoft - stai pe langa cei care stiu mai multe si invata de la ei.
Dupa 2 runde in care am prins curaj, in a 3-a am plecat singura. Am luat-o pe un drum mai lung si m-am intalnit cu o patrula inamica. Erau 4 contra mea. Si dupa un schimb de focuri, unul de-al lor "cade" si eu bombardata ma intorc la baza, dar, cei din spatele meu ii vad si ii nimicesc. Lectiile 4&5 : ai rabdare, cu fiecare pas vei face un progres - si efortul colectiv si rezultatul colectiv sunt mai importante decat supararile si infrangerile individuale.
Per total a fost o experienta placuta, pe care o voi mai repeta. Dar, cum ar arata lumea daca am avea un campionat de Airsoft in loc de razboaie interminabile? Adica tarile/ aliantele sa isi trimita anual echipele cele mai bune la un campionat si castigatoarea sa aibe aceleasi beneficii ca si cum ar fi castigat un razboi. Nu, nu vorbesc de Hunger Games pentru ca aici nimeni nu moare. Sunt doar niste bile de plastic care nu se trag in fata - si soldatii au un cod al onoarei si evitam suferinta milioanelor de oameni. Ar fi un joc perfect de Airsoft ... Si poate intr-o zi, chiar il vom avea.
Subscribe to:
Posts (Atom)