Exista momente in viata cand ...viata se intampla. Si oamenii pe care-i avem langa noi in calatorie isi continua drumul in alta dimensiune - de unde stim doar ca vor veghea asupra noastra.
Momentele acelea cand stii ca daca vei sta putin cu tine sa analizezi ce s-a schimbat vei izbucni in plans - si nu conteaza daca esti barbat sau femeie. Conteaza ca esti om si ai sentimente si cei care au plecat au insemnat mult pentru tine. Atunci iti dai seama ca dragostea pe care o simti la varsta copilariei, acel atasament de cei din jurul tau care iti ofera orice - un zambet, niste brate protectoare etc.... se transforma in ceva mult mai profund. Cred ca se numeste intelegere si devine o alegere sa iubim.
Stiu ca majoritatea traim in familii care poate ca se cearta, au neintelegeri, se impaca, mananca ( cel putin ) de sarbatori impreuna, isi vorbesc, nu isi mai vorbesc si asa mai departe. Cred ca majoritatea ne iubim parintii, bunicii, fratii, matusile si asa mai departe. Dar alegem asta. E un sentiment care se transforma in respect ( daca stam putin cu noi si suntem corecti) si se transforma intr-o dragoste care se revarsa - de obicei in certuri, cadouri, telefoane multe - terminate cu " nu ma intelegi" , dupa care sarim sa ii ajutam cu orice putem, doar ca ei sa nu se enerveze, supere, intristeze. II vrem fericiti.
Oare de ce trebuie sa treaca un timp pana sa ne maturizam - sa intelegem dragostea profunda? De ce trebuie timpul sa treaca peste noi ca sa ajungem mai buni?
Oricare ar fi raspunsul, acum ca il stim trebuie doar sa ...iubim.....
No comments:
Post a Comment