Vi s-a intamplat vreodata sa anticipati ceva ? Si sa vi se creeze
asteptari ? Sau sa va auto-creati asteptari ? Si dupa aceea sa asteptati momentul in care
chiar se va intampla?
De exemplu o calatorie intr-o locatie exotica – sa cititi pareri ale celor
care au fost acolo, sa va interesati daca puteti plati cu cardul sau daca e sigur
sa calatoriti cu bani cash, ce trebuie sa vedeti neaparat, unde si ce sa
mancati . Sentimentul pe care il aveti e un amestec de bucurie cu teama – vreti
sa ajungeti cat mai repede, dar in aceelasi timp exista o frica … ca daca nu
va fi cum ne-am imaginat?
Cam asa ma simteam eu in timp ce imi faceam cont pe Uber - desi aveam deja un istoric. Sau mai bine haideti sa va
spun o poveste buna…
Prima mea experienta cu Uber a inceput … hm… a inceput acum 2 ani cand am fost
la o conferinta in America. Acolo am cunoscut foarte multi tineri care nu isi
faceau nici o problema ca nu vor gasi taxiuri inspre aeroport sau ca vor fi suprataxati si, cu cateva miscari pe telefon,
chemau un necunoscut care urma sa ii duca pana la destinatie, stiau de dinainte
cam cat va costa si totul decurgea normal. Ei in 2 minute rezolvau ceva ce pe
mine nu ma lasa sa dorm noapte – imi faceam calcule peste calcule si scenarii
peste scenarii ca daca ratez autobusul, la ce ora am urmatorul tren si asa mai
departe. Ei aveau o solutie care se numea « Uber ». Mie mi se parea un nume
nemtesc, dar nu i-am dat prea multa importanta. I-am lasat pe ei sa fie hipsteri
si am continuat cu ceea ce cunosteam mai bine : autobus, metrou, tren. Greoi
dar sigur.
Cam acum 1 an jumate, lumea incepea sa sublinieze contrastele cele mai neasteptate
din lumea afacerilor : Facebook este cel mai mare entertainer dar nu
produce nici un continut, Ali Baba este cel mai mare magazin on-line din lume dar
nu are stoc si Uber este cea mai mare companie de taxi din lume dar nu are
flota.
Uber – iarasi Uber. Or fi facand si ei ceva bine – dar cat de valorosi sa fie ? 50.000.000.000 $ . Da, ati citit bine, sunt 9 zerouri si ce am
scris se numeste cinci zeci de miliarde de dolari . Si vestea trasnet – Uber era si in Romania. La Bucuresti.
Eu stau la Cluj,
deci cam stiti parerea mea - cam orice ajunge in Romania, mai ales la Bucuresti, si e bun, se strica. Asa ca l-am lasat pe Uber sa dea cu capul de romani si am mers mai departe.
De Craciun am mers la Bucuresti si ne-am intalnit vreo 10 oameni la Dani acasa. Robert si Monica au venit fara masina pentru ca au vrut sa guste din vinul de casa moldovenesc. Si au gustat si s-a facut ora 2 asa ca am zis ca ar cam trebui sa dormim. Si ei trebuiau sa plece - din Colentina pana prin Tineretului, vreo 10 km. Am vazut ca Monica se uita pe net. O intreb ce face - mi-a spus ca isi chiam un Uber. Hipsterii se apropiasera de mine. "Ai mai fost cu ei?" Da, si e super ok"... "Daca zici tu...Nu ti-e frica ca e ceva nebun? " ... " Bine Oana... :))) e si el om si lucreaza pentru bani ca tine si ca mine."
Acum cateva saptamani am luat numarul de noiembrie al revistei Marie Claire. Rasfoiesc, rasfoiesc - si, ce sa vezi? Apare Uber cu o doamna - Alexandra Corolea, care conduce operatiunile Uber pe partea de comunicare pe Romania si Balcani.
Stiti vorba aceea - "fara presiune"? Uber isi punea singur presiune asupra sa - adica ma asalta din toate partile. Oare pot sa faca fata unui standard atat de ridicat? Si acum cateva zile a venit cireasa de pe tort : Laura mi-a trimis o cursa gratis cu Uber. M-am si distrat pentru ca eu conduc. La ce imi trebuie cursa gratis cu Uber ? Asa ca am intrebat-o ce s-a intamplat si mi-a explicat : Uber are o campanie foarte draguta - gen bine faci, bine gasesti. Binele pe care il fac eu? Dau curse gratis la 100 de prieteni. Binele pe care il primesc? Curse gratis si un Iphone 7 de la Uber . Suna prea tentant ca sa nu te interesezi macar.
Asa ca m-am interesat si eu : chiar e pe bune, Uber da Iphone 7. Inca nu l-am primit, dar am fost la Bucuresti ieri si am mers la cumparaturi cu Amalia. Ne-am luat 4 sacose. Am zis ca suntem doamne si ca nu vom merge pe jos. Am zis ca din Colentina pana pe Stefan cel Mare vom lua un Uber - asa, pentru ca putem. Am intrat in aplicatie si am comandat. Aveam niste emotii - pentru ca:
1) Uber are numarul meu de card
2) urma sa vina cineva dupa noi pe care nu il stiam, nu stiam cum conduce, nu aveam cum il raportam la politie etc
3) era o distanta relativ scurta - dar pentru noi era greu de tot sa ne caram si cu taximetristii stim ca trebuie negociat
Pe langa asta, comenzi din aplicatie, nu e nici o voce de om - si perioada de asteptare e de minim 1 minut. Dupa ce de vreo 10 ani de cand comand taxiuri de fiecare data raspunde cineva si trebuie sa astept, acum - pe aplicatia Uber, mi-a luat sub 5 secunde. Nici nu credeam ca era facuta comanda - asa de repede s-a gasit masina. La un moment dat, mi s-a spus ca pot sa iau legatura cu soferul - asa ca l-am sunat - deja ma asteptam sa-mi raspunda ceva smecher sau un mosulica care sa vrea sa ma fraiereasca ( am incredere in oameni desi nu pare :)) . La celalalt capat mi-a raspuns o voce foarte placuta - un domn pe la 30 de ani, foarte civilizat, care mi-a spus ca e foarte aproape.
A venit, ne-a pus bagajele in portbagaj - care era foarte curat si incapator, ne-am urcat in masina - care mirosea foarte foarte placut si am plecat. Am avut o conversatie placuta pe drum si desi nu stiam exact unde trebuie sa ne oprim a fost amabil si ne-a inteles pe noi 2 oradence aiurite.
La final am inchis cursa si a fost gratis. Am primit si un e-mail in care mi s-a confirmat ca a fost gratis, am dat un review soferului ( care mi-a dat si mie ca pasager ) si am mers mai departe cu viata.
Pana data urmatoare cand a trebuit sa ma deplasez fara masina proprie cand din instinct am chemat tot un Uber pe aplicatie. Cred ca incep sa devin fidela :) Daca aveti drum prin Bucuresti sau Cluj incercati si voi - vedeti ce se intampla.
Si revenind la Iphone 7: de ce da Uber un Iphone 7 pentru ca 100 de prieteni de-ai tai sa mearga gratis? Pentru ca e Uber si pentru ca poate
No comments:
Post a Comment