Thursday, November 17, 2016

Oana, Printesa Rambo Razboinica

De cand ma stiu am fost o fire destul de sportiva - imi place sa ma misc, sa alerg , sa trag la tinta - cam tot ce tine de lumea barbatilor mie imi placea. Am facut sport de performanta si eram destul de buna. O fire competitiva de mica, invatam totul foarte repede si eram destul de buna in cam tot ce faceam. Asa ca, atunci cand Alin s-a dus cu baietii la AirSoft si s-a distrat, eu am fost foooooaaaaarte fooooaaaarte suparata ca nu s-a gandit sa ma invite!

Asa ca atata l-am batut la cap pana cand, din senin, m-a invitat.
Eram super mega fericita pentru ca urma sa le arat tuturor ce talent nativ am, sa ii impusc pe toti si sa le cuceresc baza.
Imi luasem niste bocanci negri cu benzi gri, pantaloni de training gri, geaca gri - eram numa buna de camuflat intr-o zi de primavara unde zapada abea se topise, copacii erau negri-dezgoliti si noi aveam cateva delulete de urcat. Airsoft Fashion pe scurt. De cateva saptamani mergeam si la sala - deci eram in cea mai buna forma a mea.  Credeam ca va fi suuuuper usor - bine, ca voi transpira putin dar ca voi iesi cu fruntea sus. Adica eu de mica ma jucam de-a serviciile secrete - adica aveam o misiune si ma ascundeam prin casa, ma rostogolean pe covoare  - ca si Rambo prin jungla , aveam un cerc zburator si ma credeam Xena - adica, ce mai? toti raufacatorii erau prinsi si pedepsiti. Leguitoare scria pe mine.

Asa ca am venit pe un norisor roz in dealurile mocirloase ale Clujului cu 3 baieti si urma sa ne intalnim acolo cu un grup de vreo 30 de baieti si fete pe care nu-i cunosteam.
Baietii ne-au dat sa ne alegem arme, ne-am luat si munitie si am pornit la drum - adica fiecare spre tabara lui. Era putin cam foarte diferit de ceea ce imi imaginasem eu  - in sensul ca noroiul era fooooaaarte mare si era muuult de urcat asa ca am ramas la baza, sa o pazezc. Asa de bine am pazit-o, ca s-a terminat prima partida si eu nu facusem nici 10 metri. La al 2-lea, Alin a insistat sa vin cu ei, macar sa vad unde trebuie sa ajung. A fost funny pana ne-am intalnit cu vreo 10 adversari si acolo s-a terminat calatoria. La a 3-a runda deja am pornit singura. Si m-am intalnit cu 4 adversari - care au inceput sa traga. M-am ascuns dupa un copac si am inceput sa ii tintesc. Am nimerit unul de-al lor si ei toti m-au nimerit. Totusi, cand am plecat am vazut ca o parte din echipa mea ma urmarise asa ca i-au surprins cu un contra atac.

Pe seara, eram toata fleasca, infometata si murdara. Perfect.. hm, n-a fost deloc cum mi-am imaginat, dar a fost real. Si pana la urma, asta conteaza sau nu?

No comments:

Post a Comment