Nevoia de dezbateri...

Eram odata in lift, cu o vecina insotita de fetita ei, care avea cel mult 5 ani. Fetita avea in mana un obiect ascutit cu care se juca pe peretii liftului. Eu am intrebat-o jucaus de ce zgarie liftul. Era doar o intrebare. Si punct. Mama a sarit "Dar nu il zgarie". Doar intrebam.

Saptamana trecuta, in metrou. Suna un telefon. Si suna, si suna, si suna. Nimeni nu schita un gest ca e stapanul acelui telefon. Intr-un final am reperat proprietarul. Era o doamna de langa mine - destul de ganditoare. Eu, cand sunt concentrata pierd legatura - si nu aud telefonul tot timpul. M-am uitat, si prietenos ii spun " Va suna telefonul". S-a uitat la mine mai acra decat daca ar fi mancat un kilogram de lamai si-mi spune "Crezi ca sunt surda?". Mi-am cerut scuze si am intors capul. Am ras scurt. Nu foarte tare, dar indeajuns ca ea sa ma auda. Incerci sa faci omului un bine si crede ca-l jignesti. Nu stiu voi cum sunteti, dar eu... eu intotdeauna primesc telefoane importante in metrou, sau cand sunt cu gandul aiurea. In fine, ca totul sa fie perfect, cand se ridica sa plece imi spune "Sunt prosti ca tine pentru care nu merita sa te deranjezi".

E incredibil cat de deschisi suntem la parerea celorlalti, la ajutorul celorlati...Nici una dintre cele doua persoane nu mi s-a adresat politicos, mama din lift nu m-a intrebat de ce cred ca fetita ei distruge liftul - ca obiectul nu e ascutit, ca e ascutit doar la un capat - si fetita stie ca nu are voie; vecina din metrou nu s-a gandit ca poate telefonul ei ma deranjeaza sau ca poate sunt doar bine intentionata.

Noua romanilor ne place sa vorbim despre orice, ne spunem parerea oricui vrea sau nu vrea sa o asculte - si cred ca ar trebui sa ne facem un puternic cult al dezbaterilor! Ne-ar prinde bine, pentru ca in primul rand, pentru a fii un bun debater - trebuie sa asculti...