Partea urata la un "moment", este ca se intampla acum.
Viata noastra este o insiruire de secunde in care facem planuri, radem, glumim, suntem pe culmile lumii ca apoi sa fim la pamant si viceversa, iubim, suferim, suntem nervosi, trecem mai departe.
Am norocul ca de cand sunt mica tatal meu a investit in amintiri : a avut un aparat foto cu care a facut zeci de filme alb-negru cu mine bebelus. Cand erau pozele la gradi sau la scoala - eram trimisa :tunsa, aranjata - sa imi ramana amintirile frumoase. Mai apoi a cumparat un aparat foto color. Apoi, prin 2000, prima camera digitala - care putea sa si faca filmulete. Prin 2005 mi-am cumparat si eu camera mea digitala. Ce vremuri : ieseam in oras cu prietena - pac, o poza. Sau 10 - sau 100. Oricum exista memorie sau le stergeam.
Da ... multe poze, multe videouri , multe momente: botez, prima zi la gradi, prima zi de scoala, ziua de nastere cu prietenele, nunta primei prietene, absolvirea facultatii.. mai vreti? mai am: primul semi-maraton al tatalui meu, primul Craciun petrecut cu iubitul , primele cuvinte & primii pasi ai bebelusului.. si mai sunt atatea lucruri - pentru care e bine ca tu, cel care le traieste, sa fii prezent - sa te incarci de emotia momentului - si sa rogi pe altcineva sa faca poza. Sa dai 100% experientei, si sa fii increzetor ca cineva va imortaliza si pe pelicula momentul.
Cred ca a venit momentul in epoca "selfiurilor" sa ne incredem in profesionisti.
Nu ma credeti - uite, aici sunt cateva marturii din viata mea:
Aveam 4 ani, Iza si Nina implineau 3. Eram deja vecine de cateva luni, dar nu stiam ca zilele noastre de nastere sunt aproape identice. Cred ca nici parintii si bunicii nostri nu stiau cand au facut poza cum va evolua prietenia noastra. Aici puteti vedea petrecerea burlacitelor Ninei. Si daca nu m-ati recunoscut in video, aici este marturia : cand eu eram martorul oficial la cununia civila: 
Se pare ca 2014 mi-a adus noroc, deoarece am castigat participarea la o conferinta international in America - tara pe care visez sa o vad de cand eram mica, am reprezentat cu mandrie Romania - primind aprecieri la scena deschisa pentru portul nostrum popular si "bunatatile" noastre - si am cunoscut 2 oameni pe care ii respect enorm - Presedintele Rotary International , Gary Huan - care, dintre 250 de participant a ales sa se pozeze si cu mine.
Si, din cand in cand ma mai uit la un video - pe care il am de la primul Semimaraton alergat de tatal meu, la 59 de ani. cand ai vointa, totul se poate. Doar concentreaza-te pe ceea ce faci - si altii vor avea grija sa te urmareasca pe tine.
La voi, cum e ? Ce moment v-ar placea sa imortalizati cu filmari audio si video?
No comments:
Post a Comment