Sri Lanka - schimbatoarea de vieti - copiii

Dintotdeauna mi-a placut sa calatoresc - asa ca anul trecut cand ma aflam la o conferinta internationala Rotaract in SUA, am cunoscut un grup de Sri Lankani foarte prietenosi care m-au invitat la un proiect umanitar, mi-am spus "De ce nu?"

Cand am zis "Da, in ianuarie vin!" , stiam despre Sri Lanka ca era o insula, la sud de India, i se spunea "Ceylon". si cam atat.

Pur si simplu eu am mare incredere in Rotaract International si daca colegii mei de-acolo m-au chemat, ma duc. Nu stiam ce ma asteapta - dar aveam un feeling ca va fi bine. Va recomand ca daca mergeti intr-o tara straina, sa nu mergeti singuri : sa fiti cu un grup, sa mergeti 2 fete, dar nu singure. Cel putin nu prima data.

Eu am mers cu Diana - o colega din Rotaract Craiova - o tipa super ( desi foarte diferita de mine), cu care m-am inteles chiar daca nu ne cunoasteam. Poate de aici si prima lectie : exista oameni care pun scopul comun mai presus de nevoile personale.

Scopul nostru era sa predam engleza unui grup de orfane.
Sri Lanka a avut un razboi civil de 30 de ani si fetitele erau victimele acestor ani. Cu toate ca noi am venit sa le invatam pe ele engleza, ele ne-au invatat pe noi viata. Lectia 2 :  Netmi, Budbika, Heshani, Nabita, Angela si celelalte fetite - se bucurau din orice - o bucurie sincera. Si erau vesele vesele orice se intampla. La inceput mai timide - ca orice copil intre 6-12 ani care vede prima oara oameni noi, cu o piele diferita.

Chiar daca noi romanii credem in general ca din Vest putem sa invatam tot ce trebuie - si Estul ne da din cand in cand lectii bune ( Lectia 3 ) : nu stiu daca toate orfelinatele Sri Lankane sunt asa ca acesta, dar tind sa cred ca da. Acolo toti sunt copii lui Dumnezeu ( un Dumnezeu universal, nu ne-aparat cel crestin) - si acolo in fiecare zi, venea cineva cu un ajutor simbolic. Am vazut batrani de 70 de ani care de ziua lor au adus un tort orfanilor, copii care atunci cand au implinit 9 ani au venit sa doneze o pereche de pantofi tuturor copiilor mai putin fericiti, am vazut corporatisti care veneau cu un tort - pentru ca au fost ajutati de divinitate sa ajunga sus si sa ajute si ei mai departe.


Aceasta experienta m-a facut sa ma simt foarte umila si sa ma gandesc la cate lucruri frumoase putem face noi ca oameni.

Va las sa le cunoasteti pe fetite :)
Si daca doar imaginile si cuvintele mele va fac si pe voi sa doriti sa ajutati putin, let me know :)